Suplimentul de cultură / septembrie 2015
În timp ce noi ne coceam la foc solar în vacanţa intersezoane, la Londra se consuma unul dintre cele mai uimitoare evenimente teatrale ale ultimelor decenii. La Centrul Barbican, cel mai mare centru al artelor din întreaga Europă, casa londoneză a lui Royal Shakespeare Company, pe 5 august 2015, a avut loc o premieră cu Hamlet, spectacol care a depăşit toate aşteptările şi statisticile în materie.

Noua producţie îl are în rolul titular pe Benedict Cumberbatch, cel mai în vogă actor britanic al zilei, cu un impresionant fan club mondial datorat seriei Hobbit şi oscarizatului The Imitation Game. Cu un nume complicat, dificil de ţinut minte şi de pronunţat, cu o fizionomie care atrage atenţia, dar care nu e chiar gen star system, interpretul s-a impus prin stilul de joc interiorizat, cerebral, auster. Celebritatea internaţională i-au adus-o filmele, desigur, dar interpretul a făcut şi teatru, destul de frecvent şi de bine, jucând de pildă, în Rinocerii lui Ionesco, la Royal Court, în 2007. Hamlet e primul său rol "pe scândură" după patru ani. Ca orice actor, visa la partitura shakespeariană, declarând presei că "e un rol de care eram interesat de multă vreme". Michael Billington, redutabilul cronicar de la The Guardian, scria în rubrica sa imediat după premieră: "Cumberbatch a învestit personajul cu un amestec de inteligenţă vie, sclipitoare şi de melancolie sufletească". Conservatorul critic teatral consideră că fiecare interpret al lui Hamlet pune în rol ceva definitoriu din propria personalitate şi un tip special de melancolie, de aceea există o varietate infinită de... Hamleţi. De la Hamletul antologic al lui Laurence Olivier (1948), cronologia rolului a consemnat o mulţime de variante care au ieşit din linie, printre care Hamletul feminin al Angelei Winkler, în regia lui Peter Zadek (1999), ori Hamletul susţinut de actorul de culoare William Nadylam, în spectacolul lui Peter Brook (2002).
 
Hamletul de-acum, regizat de Lyndsey Turner, a mizat totul, artistic şi ca marketing, pe Cumberbatch, iar seria reprezentaţiilor, care va continua până pe 31 octombrie 2015, a născut un fenomen de masă. Puse în vânzare online încă de-acum un an, biletele s-au epuizat mai ceva ca pâinea caldă, în doar câteva minute, transformând producţia în cel mai rapid vândut spectacol din întreaga istorie teatrală a Londrei! Admiratorii lui Cumberbatch au venit la Barbican de pe toate meridianele, unii licitând pe internet până la sume ameţitoare pentru un bilet la spectacol - 1.500 de lire! Preţul standard e 65 lire. Pentru a evita o eventuală falsificare a biletelor, ticketing-ul de la Barbican a introdus ca element suplimentar de securitate fotografia posesorilor! Pentru cele 30 de locuri la 10 lire, scoase la vânzare doar în ziua fiecărei reprezentaţii, pentru a da posibilitatea şi spectatorilor obişnuiţi să aibă acces, doritorii au făcut cozi la casa de bilete încă din timpul nopţii, ca să fie siguri că vor reuşi să-şi vadă idolul.

Presa londoneză a înregistrat reacţii critice diverse, uneri, contrastante: Daily Mail i-a dat cinci stele, Jan Moir considerând prestaţia lui Cumberbatch "electrizantă". The Times a scris, prin Kate Maltby, că e un "Hamlet pentru copii crescuţi la Moulin Rouge", şi i-a acordat doar două stele: "Cumberbatch are energia cerută de rol (...), dar e prea puţină subtilitate în spectacol ".

Vizionările înainte de premieră, chiar cu câteva săptămâni în avans, au devenit o practică occidentală de prim test al unei noi producţii. Pentru teatru, prezenţa publicului e un element fundamental, în absenţa căruia spectacolul nu e încheiat. Formă de artă vie, arta scenică se hrăneşte şi din reacţiile publicului, inclusiv din acelea tăcute, din fluxul de emoţii scenă-sală. Vizionările pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni sau chiar o lună. Pentru Hamletul de la Barbican, perioada de "verificare" a ţinut două săptămâni şi jumătate, timp în care echipa de realizatori mai şlefuia pe ici, pe colo. Vizionările au declanşat o dezbatere după ce câţiva critici s-au grăbit să scrie imediat, şi nu tocmai laudativ, nemaiaşteptând seara premierei, considerată oficial punct final al creaţiei. Motivele au fost de rating, cronicarii dorind să exploateze aviditatea publicului de informaţii calde despre Hamletul mult-aşteptat. Indiferent de reacţiile critice, fanii oricum se vor duce să-l vadă.
 
La numai câteva zile de la premieră, protagonistul a făcut un apel public către admiratori, rugându-i să nu mai filmeze cu telefoanele mobile în timpul reprezentaţiei, întrucât punctele roşii din sală sunt foarte deranjante pentru protagonişti. E un aspect de ironie a sorţii aici: filmul, căruia Cumberbatch îi datorează atât de mult, îi devine inamic când se află pe scenă şi joacă în efemeritatea teatrului! Despre cât de legate sunt teatrul şi filmul, despre cât de mult bine poate face artei teatrale arta cinematografică mărturiseşte şi faptul că pentru a tempera dorinţa insaţiabilă a întregii lumi de a vedea acest spectacol, pe 15 octombrie 2015, în mai multe săli de cinema din diverse ţări va avea loc o transmisiune live de la Barbican. Nu şi în România!
 
După ce, la final de octombrie 2015, va încheia cu Hamlet, actorul va reveni la cinematografie. Va filma pentru  policier-ul cu Johnny Depp Black Mass. Spre bucuria admiratorilor!

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus