Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2016, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Grup, cu spectacolul Visul lui Ariel
Rareş Tileagă: Cine este Marian?
Marian Olteanu: Nu ştiu cine e Marian...
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
M.O.: Înainte credeam că tot ce trebuie să faci e să înveţi un text, să-l zici frumos, să-ţi iei aplauze şi să ieşi de pe scenă. Acum mi se pare că totul e matematic. Iar asta necesită multe ore de repetiţie.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
M.O.: James Thiérée.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actor.
M.O.: În anul III jucam Ondine, de Giraudoux. Îl jucam pe Regele Ondinilor. La pauză se ridică o trapă de pe scenă şi rămâne un gol acolo. Trebuia să ajung în culise şi am zis să n-o mai iau prin culise, să-mi deranjez colegii, pentru că nu prea era spaţiu; aşa că am trecut prin scenă. Lumina de serviciu se închisese, era beznă şi eu căutam pantalonul care dădea în culise. Ia ghici, am căzut sub scenă. Colegii au venit la mine râzând, încercând să mă ajute... Nu m-au ajutat deloc, doar se uitau şi râdeau de mine că am căzut acolo şi că nu mai puteam să respir. În fine, s-a tras cortina. Eu nu trebuia să fiu acolo, am sărit direct în culise şi la următoarea intrare a mea în scenă trebuia să vorbesc tare şi nu puteam... "Ondine drăcească? Hahaha" (replică pe gâfâială). A fost funny pentru ei. Apropo, încă mai am semnul pe spate.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
M.O.: Încă mă influenţează dacă vine cineva în care eu am încredere ca actor / scenograf / coregraf / regizor... Dar nu aşa de tare încât să mă scoată din treaba mea cu totul.
R.T.: Crezi în aplauze?
M.O.: Cred în aplauzele care mă felicită pe bună dreptate.
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
M.O.: Nu visez la ceva anume, simt că pot să fac multe chestii faine pe actorie şi, când am ocazia, încerc să fac asta. Mă gândesc să fac fiecare rol cât mai mişto pentru mine, nu pentru public... Cred că dacă mie-mi place mult ce joc, o să placă şi publicului.
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
M.O.: Îmi place când văd că se încearcă ceva nou.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
M.O.: Lenea...
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
M.O.: E bine să existe critici care să ştie cum să facă asta... Mi-ar plăcea să vină la repetiţii să vadă cum se repetă... Ar fi interesant şi pentru noi.
R.T.: Ce citeşti?
M.O.: Balanţa de Ion Băieşu.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
M.O.: Muzica, cântatul la chitară...
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
M.O.: Să n-am de lucru şi, dacă am, să n-am decât şuşanele.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
M.O.: Mâncarea, dansatul, cântatul.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
M.O.: Nu cred în competiţie, trebuie să munceşti tu cu tine.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
M.O.: S-o facă dacă aşa simte. Aşa am simţit, aşa am făcut.
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
M.O.: Ostermeier.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
M.O.: Să-ţi propui ceva şi s-o faci.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
M.O.: Prin liceu am jucat în două filmuleţe şi într-o piesă de teatru. Tot ce ţin minte e că mi-a plăcut senzaţia de pe scenă. Apoi în clasa a XII-a am zis că asta e, teatru.
R.T.: Spuneai, într-un interviu din 2014, că "în zilele noastre trebuie să ştii cum să te vinzi". Tu ai şti cum se face asta? Ce pericole crezi că există, odată cu vânzarea?
M.O.: Să te vinzi acum înseamnă să munceşti mult. Nici o muncă nu e în zadar, iar asta o să se vadă.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP, având deja experienţa participării din 2014?
M.O.: Cantonament.
R.T.: Cum se face că ai ales, la HOP, participarea în grup, în defavoarea celei individuale?
M.O.: Aşa am simţit.