Cea mai bună cântăreaţă de operă a anului - Anna Netrebko
Un premiu previzibil - Anna Netrebko este o super-vedetă a momentului. După ce a trecut de 40 ani (acum are 45 ani), s-a adaptat modificării vocii ei, care a căpătat nuanţe mai întunecate, mai pline, trecând de la repertoriu de soprană lirico-lejeră la cel de dramatico-spintă. În 2015, Deutsche Grammophon a editat pe DVD şi Blue Ray opera "Macbeth" de Verdi, cu Anna Netrebko în rolul Lady Macbeth, o producţie a Teatrului Metropolitan din New York: o iniţiativă răsplătită acum cu acest premiu Echo, care prefaţează, cred, succesul de care se va bucura CD-ul pe care Anna Netrebko îl lansează pe 2 septembrie 2016, cu arii din opere veriste, intitulat chiar "Verismo".
O admir pe Anna Netrebko pentru inteligenţa şi capacitatea ei de adaptare, într-o lume din ce în ce mai competitivă. Astăzi nu mai contează doar vocea, nici fizicul sau talentul de actor - e de la sine înţeles că toate trebuie să funcţioneze perfect la un cântăreţ de operă important; se pare că nici statura de divă nu prea mai este la modă, ci firescul şi apropierea de public, precum şi utilizarea reţelelor sociale - aţi văzut pozele din vacanţă ale Annei Netrebko?
Instrumentistul anului - clarinet: Martin Frost
Să transformi clarinetul într-un instrument solist cu care să captezi audienţa, nu e deloc prea simplu. Martin Frost, clarinetistul suedez de 35 ani, a găsit reţeta câştigătoare pe albumul "Roots", difuzat şi de Radio România Muzical.
Martin Frost reuneşte pe acest album muzici foarte diferite, care au însă un numitor comun: legătura cu muzica tradiţională, în special din Europa de Est, un tip de sonoritate foarte căutat în momentul de faţă tocmai pentru că aduce ceva proaspăt şi nou pentru publicul obişnuit doar cu Mozart şi Beethoven. Fără îndoială, vedeta albumului este clarinetul în sine, repertoriul fiind ales tocmai pentru a pune cât mai bine în valoare sunetul lui cald, dar şi virtuozitatea indiscutabilă a solistului. O experienţă inedită, de încercat.
Instrumentistul anului - violoncel: Sol Gabetta
Din nou, un premiu previzibil, pentru că între violonceliştii de astăzi, cu o carieră la nivel mondial, Sol Gabetta se numără de un prestigiu aparte. Înţeleg şi de ce, după ce am şi ascultat-o live: pe lângă o stăpânire perfectă a instrumentului, ceea ce este o provocare în sine, ea aduce o notă de pasiune, de avânt care electrizează, pur şi simplu, publicul. Sol Gabetta, violoncelista de 35 ani născută în Argentina, primeşte premiul Echo Klassik pentru albumul ei "Presence" apărut la casa Sony, un disc pe care a imprimat lucrări de Peteris Vasks, compozitor leton cu care ea a mai colaborat, şi care vine din tradiţia culturilor baltice din care provine şi Arvo Part, reprezentate de compozitori care scriu într-o manieră modernă, însă accesibilă. De altfel, pe acest disc, Sol Gabetta a înregistrat în premieră mondială o lucrare de Peteris Vasks: Concertul nr.2 pentru violoncel şi orchestră - o experienţă auditivă ce nu ar trebui ratată. Puteţi asculta aici.
Instrumentistul anului - pian: Grigory Sokolov
Era previzibilă şi această alegere pentru un premiu Echo Klassik. Grigory Sokolov, considerat de unii cel mai mare pianist în viaţă, în orice caz, unul dintre cei mai personali şi admiraţi pianişti ai momentului, este protagonistul unui al doilea disc apărut la Deutsche Grammophon, casa de discuri care l-a convins să-şi editeze din recitalurile live (Sokolov a refuzat cu obstinaţie în ultimii 20 ani acest lucru). În 15 ianuarie 2016, a fost lansat un album care conţinea înregistrări din două recitaluri: primul, cu lucrări de Schubert, dintr-un recital de la Varşovia; al doilea, cu monumentala sonată Hammerklavier şi o serie impresionantă de 6 bisuri, dintr-un recital susţinut tot în 2013 la Festivalul de la Salzburg. Albumul a putut fi ascultat şi la Radio România Muzical.
Grigory Sokolov este un muzician dintr-o rasă de pianişti pe cale de dispariţie, care aleg să se reprezinte doar prin arta lor, un lux care nu mai este rezervat celor mai tineri; pianistul care îşi poate permite să ceară să cânte doar pe piane noi, care refuză să cânte cu orchestra, dar care este urmărit de o armată de fani la fiecare recital pe care-l susţine. În interpretarea lui Grigory Sokolov, partituri abordate de mii de ori înaintea sa capătă o viaţă nouă, el descoperind sensuri pe care alţii nu le-au pus în lumină. Un premiu, deci, meritat pentru un pianist de care poate vreodată, vom avea parte şi în România, până nu e prea târziu (pianistul are deja 66 ani)...
Instrumentistul anului - vioară: Pinchas Zukerman
Pentru mine, o mică surpriză aici şi nu pentru că Pinchas Zukerman nu ar fi meritat acest premiu (el rămâne un mare violonist şi dirijor), ci pentru că discul său cu lucrări de Ralph Vaughan Williams şi Edward Elgar nu pune în lumină foarte mult imaginea violonistului. Mai curând, acest disc, pe care-l puteţi asculta aici este pusă sub reflector personalitatea multiplă a lui Zukerman: violonist, violist şi dirijor (alături de el, pe acest disc, Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, unde este dirijor principal invitat din 2009). Sigur, o muzică foarte frumoasă, admirabil interpretată; totuşi parcă aş fi optat mai curând pentru discul lui Janine Jansen care a luat un premiu Echo Klassik la categoria Concerte - secolul al XIX-lea.
Dirijorul anului este Antonio Pappano, de altfel, unul dintre cei mai căutaţi dirijori ai momentului, pentru ceea ce rămâne, cred, una dintre cele mai bune producţii de operă editate pe disc între octombrie 2015 şi iulie 2016: Aida de Giuseppe Verdi, cu soprana Anja Harteros şi tenorul Jonas Kaufmann în rolurile principale.
Tenorul Jonas Kaufmann este de altfel şi el premiat, pentru un alt disc: bestsellerul anului în Germania este albumul "Nessun dorma" semnat de Kaufmann, cuprinzând arii de Puccini, tot cu Antonio Pappano şi Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, ca şi în înregistrarea operei "Aida". Pariul pus de casa Sony pe acest tenor german aflat în vârf de carieră, cu un timbru special a fost câştigat - de altfel, discul a fost susţinut şi de campanie de promovare importantă; totuşi, cred că orice fel de promovare nu poate susţine pe termen lung un produs care din punct de vedere artistic nu este la cote înalte de profesionalism. Este evident că Jonas Kaufmann este cu adevărat unul dintre marii tenori ai timpului nostru, cu o înclinaţie specială spre repertoriul dramatic şi mă bucur că un disc cu recital de operă este bestseller, e adevărat, nu în România, ci în Germania...
La gala Echo Klassik se vor acorda şi alte premii: pentru debutanţi, muzică simfonică din diverse stiluri, muzică de cameră, premiere, programe educaţionale, operă, muzică corală, producţii pe DVD/Blue Ray. Printre premianţi, îi regăsim pe regretatul Nikolaus Hanoncourt, Kent Nagano, Nelson Freire şi Khatia Buniatishvili.
Am lăsat la final şi un disc pe care apare un nume românesc, cel al Cvartetului Belcea, premiat pentru albumul cu lucrări de Berg, Webern şi Schonberg la categoria muzică de cameră - secolele XX /XXI. Corina Belcea, violonista care a fondat acest cvartet în 1994, pe când toţi cei patru membri studiau la Academia Regală de muzică din Londra, este astăzi unul dintre cele mai importante nume din diaspora culturală românească, iar cvartetul ei, unul dintre cele mai cunoscute la nivel mondial. 20 ani de carieră, reflectaţi în muzica secolului XX - pe noul disc premiat cu Echo Klassik descoperim o interpretare model pentru câteva dintre opusurile care ar putea fi accesibile şi pentru iubitorii de muzică cultă mai puţin avizaţi. În orice caz, simt nevoia să scriu şi să spun: felicitări, Corina Belcea!