Ziua 7 - Lungs la Undercloud 9 - independent de orice, 2016

Sau gura de aer de care ai nevoie. Spectacolul lui Nicolae Constantin Tănase este unul terapeutic. E despre dragoste aşa cum o ştim, deşi uneori parcă am vrea şi alte ori parcă nu. Dar se întâmplă, e acolo. Aşa că o laşi să fie şi să te bucure, cu toate părţile ei.

În lumea asta atât de variată, doi oameni se gândesc să aibă un copil. E despre decizii. Nu voi vorbi despre intrigă, pentru că e mişto să descoperi. Voi vorbi despre experienţă.

De la bun început, Denisa Nicolae şi Liviu Romanescu te păcălesc. Cu dulceaţă, căldură şi candoare. Stau la o masă, cu două pahare de apă şi două texte în faţă (scenografia: Adeline Andreea Bădescu). Lucrurile curg şi tu te duci cu ei. Nimic nu e la întâmplare, totul e orchestrat cu măiestrie şi după ce te laşi dus de nas, începi să te prinzi. Hm, clever - şi aştepţi să vezi ce urmează. Lumina din sală scade fără să îţi dai seama şi uite aşa te adânceşti în poveste. Devine din ce în ce mai intim, mai aproape, ţi se permite să intri în viaţa unor oameni, numai că e ca şi cum ai sta pe o canapea şi ai observa activ. E un soi de travelling without moving, trecerile au loc natural şi... bineee, bine, bineee!

Cei doi se joacă, iar jocul este serios şi are un set de reguli foarte bine gândit. E plăcut să îi urmăreşti, frumos să te regăseşti şi dureros în acelaşi timp. E un spectacol al explorărilor emoţionale. Curat, onest, firav - cred că e un cuvânt potrivit. Nu te lasă prea mult într-o singură stare: râzi, plângi, ai revelaţii, te gândeşti la trecut, viitor, dar mai ales la prezent. Timpul devine maleabil, iar tu, ca spectator, îmbrăţişezi această convenţie şi te bucuri de ea până la final.

M-am îndrăgostit de acest spectacol de prima dată când l-am văzut, la Bacău, în cadrul ID Fest 2016. Apoi s-a jucat şi la Ideo Ideis 2016 - unde Liviu a cerut-o pe Denisa în căsătorie în timpul spectacolului. Acolo nu am reuşit să îl văd, dar am ajuns la Conciato la final şi am înţeles din ochii plini de lacrimi şi strălucire ai celor care au ieşit din sală că a fost o experienţă din categoria care îţi ia sufletul de guler şi îl dă cu capul de toţi pereţii - în modul bun, bineînţeles. Aici, la Undercloud, 2016, cunoscând background-ul, am ieşit din sală încărcată cu un alt soi de energie - de aia de îţi pulsează tot corpul.

Înainte de a revedea spectacolul, am citit povestea lui, unde Nae spune un lucru care îmi bucură sufletul: "Toţi trei ne-am bazat pe încredere - că atâta timp cât suntem sinceri în ceea ce facem pe scenă, dar şi în raportul nostru personal unul cu celălalt, nimic nu poate să ne oprească să facem acest spectacol." Fapt ce îmi creşte speranţa.

Munca acestor oameni, pe lângă faptul că îţi face bine, te inspiră. Şi noi putem face tot ce ţine de noi pentru a-i susţine. It's a win-win. Teatrul se face cu bucuria de a fi împreună (cu locul de întâlnire aici, sub nor).

Programul zilelor următoare aici.