A şaptea punere în scenă realizată de către Silviu Purcărete la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, este, potrivit afirmaţiei reputatului regizor român, "o montare tradiţională". Într-adevăr, fidelitatea faţă de piesa lui I.L. Caragiale, este incontestabilă, dar dincolo de respectarea literei textului, spectacolul lui Siviu Purcărete, nominalizat pentru cea mai bună regie a anului 2010 la Gala Premiilor UNITER, intră într-un dialog constructiv cu creaţia caragialiană, potenţând valenţele sale comice şi pitorescul atmosferei de mahala prin originalitatea decorurilor şi a costumelor gândite de Dragoş Buhagiar, prin interpretatea convingătoare a actorilor, prin ilustraţia sonoră a lui Vasile Şirli şi prin viziunea regizorală de ansamblu.
Spectatorul aşezat comod în scaunul său, ia mai întâi contact cu o scenă aproape goală: câteva cărămizi şi un tomberon în fundal. Frizeria lui Nae Girimea (Nicu Mihoc) va prinde viaţă chiar sub ochii săi, pentru că dinspre culise pătrunde pe scenă, cu spatele, un camion din care, în halate de muncitori, actorii descarcă elementele de recuzită: covoare persane, scaune, un cuier, uşa, ce va fi montată şi demontată de mai multe ori, după imperativele scenice.
Decorul mobil este în perfectă consonanţă cu lumea textului caragialian, superficială, nestatornică, în care relaţiile interumane (iubirile, conflictele) se află sub semnul imprevizibilului şi al provizoriului, o lume flexibilă uneori din naivitate (cum este cazul lui Pampon şi al lui Crăcănel), alteori din interes (Miţa îl iubeşte pe Nae, dar refuză să se despartă de Crăcănel, sperând că alături de acesta poate să-şi clădească "o carieră"), dar care păstrează cu siguranţă şi o doză de luciditate în înclinaţia sa spre autoiluzionare.
Spaţiul scenic este împărţit în două: cel interior (frizeria) şi cel exterior, circumscris de barul amenajat special pentru balul mascat şi de uliţele desfundate (se relevă aici rolul cărămizilor, pe care personajele păşesc cu grijă să nu se murdărească de noroi).
Ilustraţia sonoră semnată de Vasile Şirli comunică excelent cu textul: sunetul motorului de camion, fulgerele şi tunetele pe care le atrage Miţa Baston (Ofelia Popii), justificând replica lui Nae ("electrică ploieşteanca"), aria Casta diva din Norma de Bellini, ce răsună agasant din CD-player-ul portabil al lui Nae, aluzie la crizele şi nervii "descărcaţi" în încăierarea dintre Miţa şi Didina ("curat ca la Norma" în opinia lui Nae, care contemplă liniştit lupta redată cu încetinitorul).
De asemenea, refrenul fredonat de Iordache în debutul piesei lui Caragiale ("Şi mă cere, mamă, cere / Cine dracul te mai cere? Şi mă cere d-un bărbier") este repetat monoton, aproape obsedant de "muncitorii" ce descarcă decorurile dar şi de mica orchestră de bâlci, care interpretează live la diverse instrumente muzicale (flaut, vioară, trompetă, tobe), ilustrând frenezia carnavalului, atmosfera exuberantă în care orice este posibil, mai ales confuziile.
La barul unde are loc petrecerea, Catindatul (Liviu Pancu) "se magnetizează" atât de tare încât apariţia Didinei Mazu în triplă ipostază (Cristina Ragos, Raluca Iani şi Serenela Mureşan) ar putea părea rezultatul percepţiei sale distorsionate de aburii alcolului: "A dracu' cum ştiu să le tachinez."
Interpretarea actorilor este excelentă, iar distribuţia rolurilor ţine de fina intuiţie a regizorului Silviu Purcărete. Nicu Mihoc, în rolul lui Nae Girimea, are aerul omului de lume, elegant, spilcuit, degajat, versat, capabil să dezlege iţele conflictelor şi să aducă întâmplările în favoarea sa. Fragilul şi sensibilul Mache Răzăchescu, zis "Crăcănel" (Adrian Matioc) se opune prin imaginea sa filiformă, impozantului Iancu Pampon (Constantin Chiriac), pe cât de fioros în aparenţă, pe atât de naiv. Iordache, calfa lui Nae Girimea (Marius Turdeanu) este sociabil, relaxat şi foarte natural în rolul său de personaj-martor la dramele sentimentale ale celorlalţi. Capacitatea Ofeliei Popii de a se metamorfoza (îşi modulează vocea, ţipă, se zbate, desenează cu ruj pe o imensă oglindă din frizerie conturul amantului său şi apoi îl sărută de sus până jos) adaugă personajului său, Miţa Baston, noi valenţe comice.
D'ale carnavalului, de I.L. Caragiale
Regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Light design: Silviu Purcărete şi Dragoş Buhagiar
Muzica originală: Vasile Şirli
Cu: Nicu Mihoc, Constantin Chiriac, Adrian Matioc, Marius Turdeanu, Liviu Pancu, Cristian Stanca, Cristina Ragos, Raluca Iani, Serenela Mureşan, Ofelia Popii, Pali Vecsei şi: Mihai Coman, Florin Coşuleţ, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Edi Pătraşcu, Viorel Raţă, Cristina Stoleriu, Codruţa Vasiu, Liviu Vlad, Eva Ungvári, copilul: Sânziana Stan
D'ale Band: Ema Veţean (sax alto), Veronica Arizancu (sax alto), Codruţa Vasiu (acordeon), Emöke Boldizsar (flaut), Eva Ungvári (flaut), Vlad Robaş (vioară), Tomohiko Kogi (vioară), Claudiu Fălămaş (trompetă), Liviu Vlad (tobe)