martie 2017
Dintr-o cameră de la subsolul clădirii din Belgrave Square nr. 1 a Institutului Cultural Român se aude sunetul intens vibrat şi plin de personalitate al unui violoncel. Deşi se afla aproape de finalul turneului de şapte concerte în Marea Britanie susţinute alături de pianista româno-nigeriană Rebeca Omordia, violoncelistul Răzvan Suma continua să se pregătească pentru ceea ce va urma.

Cele şapte concerte au fost reunite de această dată sub numele Vă place muzica britanică?, iar turneul a fost organizat de Institutul Cultural Român din Londra, în parteneriat cu John Ireland Trust şi Fourchiefs Productions, în perioada 8-20 martie 2017.

Artiştii au intrat în contact cu publicul nu numai prin limbajul muzicii ci şi printr-un dialog direct la Hertford College-Oxford University (8 martie 2017), Romanian Cultural Institute-London (9 martie 2017), Birmingham and Midland Institute (10 martie 2017), continuând la Blackheath Halls (13 martie 2017), Cheltenham (14 martie 2017), pentru a se reîntâlni cu exigentul public londonez în săli precum St James's Piccadilly (17 martie 2017) şi binecunoscuta St Martin-in-the-Fields (20 martie 2017), adevărat templu al muzicii de cameră.


Cei doi muzicieni au prezentat un repertoriu aproape exclusiv englezesc, cuprinzând cunoscute piese de Elgar, Ian Venables, John Ireland şi Frank Bridge, completate cu o lucrare scrisă special pentru acest turneu de compozitorul şi criticul muzical Robert Matthew-Walker, la cererea Rebecăi Omordia, şi intitulată Fast Music. Muzica românească e reprezentată de Sonata enesciană pentru violoncel şi pian în fa minor (opus postum). Acest program va fi prezentat în România în luna mai 2017, sub genericul Seară britanică, pe 12 mai 2017 la Sinagoga din Bistriţa, pe 13 mai 2017 la Deva, pe 14 mai 2017 la Casa Bastion din Sf. Gheorghe Şi pe 17 mai 2017 la Sala Radio din Bucureşti.

Proiectul a fost gândit în aceeaşi idee în care, începând din 2011, Răzvan Suma a susţinut o serie de turnee naţionale solo în cadrul proiectului Vă place...? (Do you like...?:/ Aimez-vous...?). Prima ediţie, intitulată Aimez-vous Bach?, i-a fost dedicată compozitorului german şi celebrelor sale Şase suite pentru violoncel solo (pe care muzicianul le-a înregistrat ulterior pentru casa de producţie Sonoro Records). Solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio din 2010, Răzvan Suma cântă pe un instrument Charles Adolph Maucotell, creat la Paris în anul 1849, care i-a aparţinut marelui violoncelist francez Pierre Fournier.


Pianista româno-nigeriană Rebeca Omordia a absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti în anul 2006 şi şi-a continuat studiile în Mareea Britanie. Descrisă de publicaţia Birmingham Post ca "o pianistă dispusă să-şi asume riscuri", Rebeca şi-a dedicat mult timp valorificării muzicii britanice.

De aici s-a născut seria de recitaluri din Marea Britanie şi România dedicate de cei doi popularizării muzicii britanice, cu un repertoriu mai rar cântat pe scenele noastre.

Fie că vorbim despre recitaluri solo, de muzică de cameră sau despre colaborări cu o echipă mai numeroasă, proiectele supuse atenţiei publicului de Răzvan Suma în ultimii ani scot în evidenţă ideea de autenticitate. Mizând în mod corect pe impactul contactului emoţional cât mai nemijlocit dintre două culturi diferite, povestea pieselor cuprinse în aceste concerte este interpretată cu o mare atenţie la acurateţea stilului.

Fiind genul de interpret sangvin - cu un discurs care dă întâietate emoţiilor, dublat în acelaşi timp de o matură şi experimentată construcţie a frazelor, generos dar totuşi concentrat pe o coerentă construcţie a întregului, violoncelistul Răzvan Suma este un adept al cărărilor nebătătorite. Deşi excelent partener de muzică de cameră şi având deja la activ câteva colaborări de mare succes cu pianişti importanţi din ţară şi din străinătate, el continuă să caute provocarea de a colabora cu noi şi noi parteneri. O modalitate inspirată de a apărea în primul rând faţă de el însuşi cu noi propuneri, fiind ştiut faptul că - mai ales într-un duo cameral - schimbarea unuia dintre parteneri aduce un raport complet nou de energii în faţa publicului.

Proiectul Seară britanică aduce în prim plan atât virtuozitatea compozitorului Frank Bridge, cât şi limbajul inconfundabil al lui E. Elgar, ajungând la dramatismul lui J. Ireland, considerat un impresionist al Angliei, corespondentul de peste Canalul Mânecii al francezului C. Debussy.

Rebeca Omordia şi Răzvan Suma reuşesc să fie ei înşişi şi totuşi mereu alţii în funcţie de caracterul altminteri foarte diferit al pieselor din program. În mod foarte plastic, cronicile britanice semnalau: "Cântând continuu mai bine de o oră, cei doi au propus un program variat şi totuşi foarte coerent. Începând cu farmecul discret al Romanţei de început de Delius, cei doi au continuat cu interiorizata sonată de John Ireland, aflată la lumi întregi distanţă din punctul de vedere al atmosferei... Fără îndoială că acest opus a avut numai de câştigat în urma interpretării pline de francheţe propusă de Suma şi Omordia şi sperăm ca discursul lor artistic să continue mult timp după ce acest turneu va lua sfârşit."


Toate cele şapte concerte din Anglia au fost "concerte de prânz". Având loc la ora 13.00 sau 14.00 acestea propuneau - aşa cum consemnează cronicile locale - "o întâlnire comodă cu un recital a cărui calitate este demnă de cele mai pretenţioase programe de seară".

Se poate anticipa fără teama de a greşi că seria de concerte din România a proiectului Vă place muzica britanică propus de violoncelistul Răzvan Suma şi pianista Rebeca Omordia va veni cu o propunere specială în faţa publicului autohton. Este vorba nu doar despre clasa excepţională a celor doi artişti, despre temperamentul unic dat de combinaţia dintre două foarte interesante personalităţi artistice, ci şi despre ocazia de a asculta o muzică diferită, foarte rar sau chiar deloc prezentă în programele noastre ce concert. Partituri la care artiştii de la noi ajung cu greutate şi datorită costurilor ridicate legate de drepturi, propun o muzică nu doar accesibilă ci şi cuceritoare, într-o versiune interpretativă, cu siguranţă, de zile mari.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus