Festivalul naţional de teatru clasic de la Arad s-a deschis cu Slugă la doi stăpîni, de Carlo Goldoni, în regia Monei Chirilă, cu trupa Naţionalului clujean, avîndu-l protagonist pe Ovidiu Crişan, într-un spectacol dezvăluind o modernă recuperare a elementelor commediei dell'arte, restituite sub semnul omagiului la adresa artei şi a slujitorilor ei. În chip fericit, ultimul spectacol din festival, cu Măscăriciul, după texte de A.P. Cehov, adus pe scena arădeană de Teatrul "Bulandra", cu Horaţiu Mălăele, interpret şi regizor, şi Niculae Urs, în două evoluţii cu valoare de recital, ovaţionate în final minute în şir de public, a închis acest "arc de triumf" al tinereţii clasicilor tot printr-un demers cu caracter omagial, în care măria sa, Actorul, a fost celebrat de doi interpreţi admirabili, răsplătind şi aşteptările spectatorilor, şi eforturile tuturor celor implicaţi în organizarea celei de-a XI-a ediţii a maratonului artistic consacrat clasicilor.
În miezul festivalului, am trăit două seri de adevărată sărbătoare în care un public numeros, depăşind cu mult capacitatea sălii, i-a înconjurat pe artişti cu un entuziasm uriaş, fapt remarcat nu numai de către critici şi jurnalişti, dar şi de către domnul Achille Roselletti, director al Teatrului Riuniti din Umbertide (Italia), şi doamna Iren Matyas, directoarea teatrului din Zsambek (Ungaria), prezenţi la spectacole. Ne referim la reprezentaţia cu O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, în regia lui Gelu Colceag şi interpretarea absolvenţilor clasei de actorie de la UNATC, spectacol înregistrat de redacţia Teatru-Film a Televiziunii Naţionale, care a cucerit pe dată inima publicului (reacţii amintind atmosfera de la "Casandra") prin ritmul ludic, prin talentul şi prin vioiciunea debordantă a jocului tinerilor actori, şi, poate, ca un fructuos dialog al acestora cu arta consacraţilor, ne gîndim la memorabila seară de teatru datorată trupei de la "Odeon", într-o demonstraţie de virtuozitate şi profesionalism cu Portretul lui Dorian Gray, după Oscar Wilde, în regia lui Dragoş Galgoţiu, coregrafia lui Răzvan Mazilu, decorul lui Andrei Both şi costumele Doinei Levintza. Îngemănarea dintre rigoarea, rafinamentul şi eleganţa discursului clasic, aureola romantică a conflictului, potenţată prin ivirile teatrului coregrafic şi ale momentelor de "teatru în teatru", dar şi altitudinea intelectuală a meditaţiei contemporane cu privire la condiţia artistului şi a creaţiei, la condiţia umană, în general, au oferit publicului clipe de incendiară tensiune emoţională, însoţite de aplauze la scenă deschisă. Aşa cum ne spunea doamna prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, rectorul Universităţii "Aurel Vlaicu", am fost martorii unei veritabile demonstraţii de tinereţe a teatrului clasic, dobîndită prin tinereţea intelectuală şi profesionalismul realizatorilor spectacolului.
Teatrul de Comedie ne-a încîntat, apoi, cu savuroasa adaptare după Avarul, de Molière, semnată de Cristian Juncu şi pusă în scenă de Vlad Massaci, iar gazdele, Teatrul "Ioan Slavici" din Arad, ne-au oferit o antrenantă lectură scenică a piesei Jocul dragostei şi al întîmplării, de Marivaux, în regia lui Laurian Oniga.
Dar tot acum, la Arad, ne-am putut bucura de o dublă prezenţă a domnului Shakespeare, "contemporanul nostru", pe scena festivalului, prin spectacolele cu Romeo şi Julieta, în interpretarea trupei Teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, sub bagheta tînărului regizor Yannis Paraskevopoulos, şi Othello, în viziunea valorosului director de scenă Bocsárdi László, cu trupa "Tamási Áron" din Sfîntu Gheorghe.
Tinereţea acestui discurs artistic al craiovenilor, construind minunate punţi între virtuţile intrinseci ale textului şi percepţia lor din perspectiva lumii în care trăim, s-a însoţit în chip greu de uitat cu tragismul monumental al montării artiştilor din Sfîntu Gheorghe ce proiecta drama "maurului din Veneţia" pe fundalul contemporan al proliferării derizoriului şi răului, la această cumpănă dintre milenii.
Pentru domnii Ovidiu Cornea, director executiv al festivalului, Zoltán Lovás, director interimar al Teatrului "Ioan Slavici", şi Dan Antoci, directorul Teatrului de marionete din Arad, alcătuind staff-ul acestei ediţii a întîlnirii sărbătoreşti cu capodoperele dramaturgiei clasice, ultima cădere de cortină a... deschis calea preocupărilor şi pregătirilor pentru o ediţie viitoare de festival, cînd se urmăreşte ca spectacolele să fie onorate şi de alte manifestări artistice complementare acestui eveniment singular în peisajul cultural-artistic românesc.