Protagoniştii acestui CD de excepţie sunt Ion Bogdan Ştefănescu şi Costin Soare, unii dintre cei mai apreciaţi şi activi muzicieni români actuali.
Lansarea va avea loc joi, 20 aprilie 2017, ora 18.00, la Librăria Cărtureşti - str. Lipscani, nr. 55. Prezintă compozitorul Dan Dediu şi scriitorul Ioan Groşan.
* * * * *
În muzica braziliană, chitara ocupă un loc proeminent, datorită tradiţiei populare şi răspândirii instrumentului, nelipsit din orchestrele de choro şi samba. Compozitorul-chitarist Celso Machado (n. 1953) reprezintă curentul muzical actual din ţara sa, intitulat generic MPB (musica popular brasileira), în care se regăsesc atât genurile şi motivele populare tradiţionale, cât şi sonorităţile armonice şi ritmice complexe, moştenite din stilul bossa nova. Majoritatea pieselor selectate pe CD, deşi sunt de fapt dansuri, poartă nume neobişnuite, de dulciuri locale: Paçoca este un aliment de bază, compus din făină de yuca şi zahăr, Quebra queixo e o bomboană cu nucă de cocos, iar Pé de moleque, o prăjitură cu alune.
Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, tot mai mulţi compozitori, în special din centrul şi estul Europei, au început să folosească în creaţiile lor melosul popular originar, adaptându-l limbajului muzical cult. Cele Şase dansuri populare româneşti de Béla Bartók (1881-1945) surprind tradiţii muzicale transilvănene în melodii originale, notate cu spirit etnomuzicologic de marele compozitor maghiar. Avându-şi el însuşi obârşia în Banat, Bartók este unul dintre cei mai mari culegători de folclor românesc, cu peste cinci mii de melodii arhivate. În legătură cu armonizarea modernă a pieselor populare autentice, autorul considera că procedeul "nu înseamnă altceva decât o ramă ce încadrează elementul esenţial, melodia ţărănească, ce îşi găseşte locul asemeni unui diamant în mediul său". Satisfăcut de rezultat, Bartók a realizat şi versiuni pentru pian solo şi pentru orchestră, succesul micii suite determinând mai apoi multe alte instrumentaţii.
Alfonsina y el Mar este unul dintre cele mai cunoscute şi iubite cântece sud-americane. Compus de Ariel Ramirez (1921-2010), o legendă a muzicii argentiniene, pe versuri de Felix Luna, cântecul povesteşte sfârşitul tragic al poetei postmoderne Alfonsina Storni care, bolnavă şi însingurată, s-a sinucis înecându-se în mare, pe 25 octombrie 1938. Există, printre altele, nenumărate versiuni vocale cu interpreţi celebri, ca José Carreras, Placido Domingo, Mercedes Sosa, Lara Fabian, dar şi aranjamente pentru unul sau mai multe instrumente.
Cel mai important titlu de pe CD, L'histoire du Tango de Astor Piazzolla (1921-1992), ilustrează patru scene de pe traseul triumfal al dansului emblematic argentinian din bordelurile şi cafenelele începutului de secol XX, până la dimensiunea sofisticată a tangoului de concert actual. Fondator şi exponent de geniu al stilului tango nuevo, Piazzolla a studiat compoziţia la Paris cu legendara Nadia Boulanger, care l-a impulsionat în descoperirea propriei voci prin întoarcerea la rădăcinile sale culturale. Educaţia muzicală superioară l-a ajutat să-şi configureze un stil în care se regăsesc influenţe dintre cele mai diverse - polifonia lui Bach, impresionismul lui Debussy, modernitatea neomodalismului - toate subordonate expresiei şi ritmului pasional al tangoului. Alcătuind un cvintet din vioară, chitară, pian, contrabas şi aşezând în centru bandoneonul, instrument-simbol al muzicii argentiniene, pe care îl mânuieşte el însuşi, Piazzolla a transformat tangoul într-o muzică autentică de concert, în care dansul nu mai ocupă locul principal.
Compozitorul şi chitaristul argentiniano-american Jorge Morel (n.1931) abordează în lucrările sale un stil eclectic care include atât armonii de jazz, cât şi formule ritmice şi melodice specifice culturii latino-americane. În Danza brasileira, una dintre piesele sale cele mai cunoscute, Morel alege o sonoritate mai simplă, dar antrenantă, bazată în special pe ritmul de samba-bossa nova.
Miroslav Tadic (n.1958) concentrează în cele Patru piese macedonene întreaga paletă expresivă a muzicii populare din Balcanii de vest. Ecouri albaneze, turceşti, ţigăneşti, metrul asimetric, dansul alert şi recitativul liber, doinit, se întâlnesc în aranjamente inspirate ale unor melodii ce aparţin identităţii culturale şi istorice macedonene. Zajdi, Zajdi este un cântec pastoral care evocă trecerea timpului: ciobanul îi spune muntelui că, în timp ce acesta va întineri la primăvară, cu frunze noi, tinereţea sa nu se va mai întoarce. Cu o melodie bogat ornamentată şi un joc ambiguu între major şi minor, Zajdi, Zajdi cunoaşte o largă răspândire pe întreg teritoriul fostei Iugoslavii. După energicul dans în 5/8 Pajdushka, urmează Jovka Kumanovka, autentic imn neoficial al Macedoniei, ce spune povestea unei fete din Kumanovo, care este peţită de Latif, un tânăr turc. Jovka însă refuză, răspunzând: "nu mă voi turci, căci iubesc pe altul, pe Kostadin". Mica suită se încheie cu o adaptare de virtuozitate pentru flaut şi chitară a unui dans practicat mai ales în Macedonia şi Bulgaria - Gajdarsko oro.
Ion Bogdan Ştefănescu şi Costin Soare au cântat pentru prima dată împreună în 2006, cu ocazia recitalului de comemorare a 10 ani de la moartea compozitorului japonez Toru Takemitsu. De-a lungul timpului, cei doi muzicieni au susţinut peste 70 de recitaluri împreună, atât în ţară, cât şi peste hotare, cu un repertoriu ce porneşte de la muzica barocă şi ajunge la muzica contemporană. Muzica interpretată de cei doi a putut fi audiată în sălile de concerte ale Ateneului Român, Filarmonicilor din Timişoara şi Ploieşti, Academiei Regale de Muzică din Stockholm, Centrului de Cultură "Rosetti Tescanu - George Enescu" de la Tescani, Palatului Suţu, în Festivalul "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi" sau în nenumărate Festivaluri de muzică şi poezie organizate de Muzeul Naţional al Literaturii Române etc.
Ion Bogdan Ştefănescu este unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni români actuali. A debutat, ca solist, la vârsta de 14 ani, pe scena Ateneului Român. Trei ani mai târziu obţine Premiul I la concursul "Concertino" - Praga. De mai bine de 20 ani este prim flautist al Filarmonicii "George Enescu". De asemenea, este solist al Filarmonicii "Banatul" - Timişoara şi Prof.univ.dr. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Susţine o bogată activitate concertistică, atât în postură solistică cât şi ca membru în diverse formaţii camerale precum Trio Contraste, Profil, cvintetul "George Enescu" , duo flaut - harpă alături de Ion Ivan Roncea sau duo flaut-pian alături de pianistul Horia Mihail în cadrul turneelor "Flautul de aur" şi "Flautul fermecat", organizate de Radio România.
Costin Soare, unul dintre cei mai activi muzicieni-chitarişti de la noi, apare în proiecte solistice precum turneele naţionale "Nocturne şi dansuri" şi "Muzica în Palatele României", fiind implicat şi în diverse formaţii camerale, cea mai cunoscută fiind cea în care apare alături de mezzosoprana Claudia Codreanu. Este primul chitarist român care lansează un CD (2014) cu înregistrări inedite la noi (Bach, Britten, Takemitsu), fiind interesat de interpretarea şi promovarea muzicii contemporane pentru chitară; este director artistic al "Serilor de chitară", festival internaţional în cadrul căruia concertează instrumentişti de top din întreaga lume.