Urmăresc acest proiect încă de la început şi alături de el şi pe celelalte care au apărut pe parcurs şi în care pianistul Horia Mihail evoluează alături de violonistul Gabriel Croitoru cum este cazul proiectului Vioara lui George Enescu, de violonistul Liviu Prunaru care li se alătură în Duelul viorilor, de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu alături de care se află în Flautul fermecat şi de violoncelistul Răzvan Suma alături de care s-a aflat în 2016 în cadrul unui turneu din seria Vă place...? şi concluzia principală, pentru mine cel puţin, este aceea că turneele artistice sunt prin excelenţă pentru cei puternici. Pentru artiştii puternici. Adică pentru acei care aleg calea cea mai grea, dar din păcate singura (în cazul României) de a-şi face cunoscută arta în propria ţară.
În lipsa unor programe de televiziune cu continuitate şi însufleţite de personalităţi carismatice care să reconvingă publicul generalist de faptul că muzica nu este doar "ceva ce cântă la radio"... sau la nuntă, botez şi... atât, performanţa pianistului Horia Mihail, care este de departe un campion naţional absolut al numărului de concerte de popularizare a Muzicii susţinute în România, este demnă de stima noastră a tuturor.
Cu un aer de antivedetă, dând chiar în primele momente impresia unei personalităţi mai greu accesibile, Horia Mihail devine prietenul şi în acelaşi timp obiectul admiraţiei tuturor celor prezenţi în sala de concert din primele secunde după ce se aşează la pian. Horia Mihail degajă un tip de forţă artistică, dar şi de vulnerabilitate pur omenească care îl face pe spectator, indiferent de cătunul sau marea sală de concert în care se află, să fie co-părtaş la o confesiune. O confesiune care este a unui artist trist şi în aceeaşi măsură optimist, interiorizat, dar în aceeaşi măsură disponibil de a se lăsa descoperit. Arta sa interpretativă nu este criptică ci enunţiativă, nu este elitistă ci directă, artistul nedând prin actul său interpretativ lecţii ci împărtăşind - cu generozitate - experienţe, impresii, trăiri generate de muzica pe care în acest fel ai senzaţia, plăcuta senzaţie, că o descoperi alături de el.
Radio România prin Centrul Cultural Media a fost de la început alături şi a încurajat prin mijloacele de promovare specifice, această opţiune a pianistului Horia Mihail de a merge în mijlocul publicului pe care posturile radioului public şi-l asumă cu adevărat. Publicul său, de la ediţie la ediţie mai numeros, este departe de a fi reprezentativ din punct de vedere statistic, dar este în schimb prezent în tot mai multe locuri din România. Astfel că la ora actuală, după peste 130 de concerte susţinute sub umbrela turneului Pianul călător în ultimii şapte ani în oraşe de pe tot teritoriul României si la Chişinău, şi în multe ţări de pe patru continente, imaginea pianistului care interpretează pe viu la instrumentul său impresionând şi entuziasmând audienţa a revenit în imaginarul multor mii de oameni, care fie au uitat, fie nu au văzut aşa ceva niciodată în România mileniului trei.
Pianul călător ca obiect a rămas până acum în şapte locuri din România mai precis în Roman, Tulcea, Mediaş, Sânnicolau Mare, Deva, Alba Iulia şi în 2017 la Caracal, oraşe care nu aveau nici un pian de concert funcţional la ora respectivă.
Existenţa unui pian de concert într-o comunitate nu înseamnă doar faptul că un pianist are la ce cânta din când în când în faţa publicului, lucru altminteri deloc de neglijat ca beneficiu, ci poate constitui - ajutat de un management cultural activ - un adevărat catalizator de energii artistice în jurul şi pe baza căruia se pot organiza festivaluri care pot merge de la muzică clasică la Jazz, în diferite configuraţii de la recitaluri solo, concerte camerale, simfonice sau vocal simfonice, opere în concert etc.
Şi în 2017, pianistul Horia Mihail şi partenerul său cel mai de încredere, care în ultimii şapte ani este Radio România, au găsit resursele artistice şi logistice de a susţine - în ciuda dificultăţilor care nu contenesc a spori - acest proiect, cu săli arhipline şi un succes necondiţionat la public.
Propunând, ca în fiecare an, tematici interesante, cu prezentări între piesele din program, ediţia cu numărul şapte s-a desfăşurat sub semnul valsului. Horia Mihail a purtat publicul într-o călătorie europeană care a relevat publicului o faţetă mai puţin frecventată a cuceritorului dans, care în percepţia generală a publicului este sinonim cu numele lui Johann Strauss. Cu o admirabilă adaptare la stiluri, Horia Mihail a propus o trecere de la Landler-urile lui Schubert la valsul propriu zis, în viziunea lui Brahms, Dvořák, Chopin, Ravel şi Debussy, o călătorie sonoră de la dramaticele şi aprinsele culori ale romantismului, până la subtilele nuanţe ale impresionismului timpuriu. În imaginarul publicului s-au perindat poveşti de dragoste, în care inocenţa, cochetăria, ardenţa câteodată impulsivă a pasiunii s-au împletit cu bucuria de a trăi clipa într-un fel care astăzi este tot mai marginalizat de mesajele consumerismului şi opulenţa falselor frici.
Pianul călător ca obiect este reprezentat de piane de concert puse la dispoziţie de Societatea Română de Radiodifuziune care din cauza vechimii nu mai pot fi folosite pentru concerte sau înregistrări şi care, prin recondiţionare, au şansa de a trăi o nouă viaţă în oraşele din România mileniului trei, unde nu există un pian de concert. Fiecare pian este lăsat comunităţii pentru o perioadă de doi sau trei ani. În 2017, Pianul Călător lăsat de Radio România la Caracal minunatei săli a Teatrului Naţional din localitate a continuat să rezoneze chiar în aceeaşi seară după ultimele note ale recitalului lui Horia Mihail, în cadrul concertului oferit de Nicu Alifantis alături de trupa ZAN. Şi iată un final neaşteptat pentru aceste rânduri, care reflectă însă foarte bine sensul acestui proiect. Pentru Radio România, înainte de concert Nicu Alifantis declara: "Mulţumesc lui Horia Mihail şi organizatorilor pentru că ne-au dat posibilitatea de a cânta pe acest instrument. Până acum nu era pian la Caracal. Văd că acest proiect durează şi mă bucur tare mult.".