Mici probe că am fost acolo - pentru că la final totul pare că a trecut foarte repede, mai repede cu fiecare nouă ediție.
Aici e terasa de pe Bd. Carnot, în colțul străzii unde era hotelul meu. O admiram de fiecare dată când treceam pe acolo.
Madama Butterfly făcându-și apariția în palatul festivalului și așteptând zâmbitoare să-mi scot telefonul pentru poză.
There is no spoon. Matrix pe rue du Commandant André.
Am o slăbiciune pentru geamurile pline de flori și verdeață. Pentru terase la fel.
Monstrul ăsta nu exista anul trecut.
În fiecare an fac poză la ușa asta pe care scrie Beware of the Cat / Atenție, pisică! Anul trecut am făcut poză și pisicii, un motănoi negru și binevoitor. Anul ăsta nu l-am mai văzut între flori.
O terasă din fața palatului festivalului.
Casa din fața hotelului meu. Vecinul tocmai spălase.
Poarta raiului. Intrarea spre Salle du 60ème.
Claire Denis. Îmi place compoziția pozei ăsteia, deși totul a mers în mare viteză. Așteptam pe ponton să fac interviul cu Toby Jones (pentru Happy End, de Michael Haneke).
Ce sa zic aici decât că mă uitam zilnic cu invidie la terăsicile astea.
Cannes-ul a fost, din fericire, mai liber anul ăsta. Aici e poza de la kilometrul 0. În dreapta sunt sala Debussy, palatul festivalului și puțin mai în spate Grand Théâtre Lumière. Poza e făcută în primul weekend, ca să imortalizez faptul că nu ne mai călcăm pe picioare.
Centrul de presă, urcam spre noua terasă de la etajul 4. Mi-au plăcut norii care parcă intrau prin geam.
Flori frumoase.
Intrarea în hangarul 7 din aeroportul Cannes-Mandelieu, unde a avut loc instalația VR Carne y arena, a lui Alejándro González Iñarrítu.
Casa cu pisica de mai sus are și o mică Madonă, să nu se plictisească pisica.
O pasăre la sol, din aeroportul Cannes-Mandelieu.
Turner-ul ăsta e Nisa la sosire.
Isabelle Huppert și Michael Haneke intrând la conferința de presă pentru Happy End.
Jean-Louis Trintignant intrând ajutat de Thierry Frémaux (delegatul general al festivalului) la conferința de presă pentru Happy End.
Toby Jones dă un interviu.
Și poza asta îmi place. Isabelle Huppert trece pe pontonul din fața Hotelului Majestic Barrière și îl salută din mers pe Toby Jones, care i-a fost partener în Happy End.
E rândul Salmei Hayek să se intersecteze cu Toby Jones.
Poza asta e cam mișcată. Louis Garrel, după interviul pentru Le Redoutable, de Michel Hazanavicius.
Poza asta îmi place cel mai mult anul ăsta (mai mult decât cea cu Isabelle Huppert cu care m-am lăudat în celălalt serial foto). Îmi aduce aminte de interviul cu Philip Kaufman de acum câțiva ani. Eram în Hotelul Majestic și, când el a început să vorbească despre The Right Stuff (filmul lui despre piloții militari americani care devin pionierii spațiului în anii '50), au apărut niște pescăruși planând în fața geamului din spatele lui. Când am revăzut filmul pe urmă, am regăsit un cadru aproape identic. Mai exact, poza asta cu una dintre cele mai delicate păsări care există și pe care am făcut-o într-o seară așteptând proiecția de la sala Debussy, îmi amintește de ce spunea Kaufman (interviul era despre filmul lui HBO Hemingway and Gellhorn). Lui Kaufman iî place expresia lui Hemingway "grace under pressure", care de atunci a devenit un fel de mantră și pentru mine și mă ajută în fiecare an să rezist la Cannes până la sfârșit.
Clint Eastwood, ce să mai zici?
