De-a lungul istoriei muzicii, mai ales din timpul barocului târziu, locul predilect de testare a noilor tehnici de scriere muzicală era reprezentat de muzica de cameră, pentru ca odată cu primele decenii ale secolului XX muzica contemporană să devină un foarte viu, divers şi colorat banc de încercare pentru noi sonorităţi, tehnici de emisie şi prelucrare a sunetului. Deloc în ultimul rând, aceasta a fost terenul de experimentare pentru scrierea şi conotarea textului muzical, pentru combinarea fenomenului sonor cu toate celelalte arte. În această zonă artistică în care sonorităţile şi tehnicile care în haine noi vor umple mâine spaţiile de concert, de la cea mai mică sală la cel mai impozant stadion, sunt invitaţi la noi spectatorii Festivalului Internaţional "Săptămâna Muzicii Noi" de 27 de ani în fiecare an, în cadrul celei mai importante şi vizibile manifestări de gen din România.
Sigur că nu totul se desfăşoară sub semnul experimentului, graniţa dintre tradiţional şi experimental în muzică fiind astăzi una tot mai greu de definit. La ediţia din 2017 a S.I.M.N. au fost, din nou, de toate. Dar pentru că unul dintre foarte puţinele dezavantaje legate de starea de contemporaneitate cu compozitorii pe care muzica de azi ne-o oferă este acela că suntem alături nu doar de talentul, ci şi de orgoliile lor artistice, altminteri absolut necesare, voi căuta să vorbesc mai mult despre două aspecte conexe - la prima vedere - muzicii propriu zise.
Este vorba despre o afluenţă vădit crescută a publicului şi a tinerilor interpreţi care s-au aflat pe scena festivalului. Privitor la public, astăzi se dezvoltă tot mai sofisticate strategii de promovare menite să facă din respectivul eveniment un câştigător în bătălia dificilă de atragere a atenţiei potenţialilor spectatori. Nu este cazul Festivalului Internaţional S.I.M.N.. Din acest punct de vedere, publicul prezent a fost dintotdeauna format într-o proporţie covârşitoare din persoane aflate în interiorul mediului componistic, de unde şi numărul foarte redus al acestora de-a lungul timpului la concertele festivalului. Numai că, aş putea spune pe nesimţite, în substanţa programelor sale propuse publicului, S.I.M.N. a evoluat. Au apărut cicluri de concerte (bine definite în anii 2013-2015 în timpul directoratului compozitorului Dan Buciu) care în ultimii doi ani, de când festivalul este condus de compozitorul Dan Dediu, au fost grupate şi mai atractiv în patru categorii, respectiv ULISE - Dincolo de limitele culturii, GULLIVER - Dincolo de limitele istoriei, NIRVANA - Dincolo de limitele sinelui, MATRIX - Dincolo de limitele naturii.
Simpla categorisire nu este suficientă. Numai că la acest ferment s-au mai adăugat alte câteva importante ingrediente. În primul rând, o tot mai mare lărgire a porţilor în faţa talentului tinerilor compozitori. Cu abordări proaspete, adesea cooptând şi artele vizuale, aceştia sunt printre principalii responsabili de creşterea afluenţei publicului la multe din concertele din program. Dacă tot vorbim despre tineri, aceeaşi îmbucurătoare primenire se realizează şi la nivelul interpreţilor, în contextul în care una dintre mărcile distincte dintotdeauna ale acestui festival a fost şi este excelenţa interpretărilor. Mai ales în cadrul ediţiei 2017, începând cu primul concert unde Orchestra Concerto a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti condusă de Bogdan Vodă s-a constituit într-un veritabil desant de tinereţe pe scena Ateneului Român şi continuând - cu foarte puţine excepţii - pe toată durata festivalului. Este adevărat că, în materie de interpreţi dedicaţi muzicii contemporane, care presupune un complex tip de specializare, lucrurile nu "se rezolvă" dintr-o simplă prezenţă scenică, dar începutul constituie totuşi pasul cel mai important.
Un alt fenomen, legat tot de tinereţea interpreţilor, este prezenţa în programul S.I.M.N. a nu mai puţin de trei clase de instrumente ale U.N.M.B. prezente in corpore în cadrul unor recitaluri dedicate, conduse fiind de adevăraţi mari maeştrii ai artei interpretative româneşti. Este vorba despre clasa de percuţie a profesorului Alexandru Matei, ansamblul Game fiind un proiect veteran al S.I.M.N., despre clasa de violoncel a profesorului Marin Cazacu, Violoncellisssimo fiind un proiect care îşi propune la modul cel mai curajos trecerea unor bariere stilistice şi desfiinţarea unor depăşite tabu-uri culturale şi deloc în ultimul rând despre clasa de flaut a profesorului Ion Bogdan Ştefănescu, ansamblul Flaut Power fiind total molipsit de talentul maestrului lor la prima apariţie într-un festival de anvergură.
Sunt multe de spus - "cel puţin 999 de motive" scriam într-un articol dedicat S.I.M.N.-ului cu mulţi ani în urmă - legat de potenţialul de atractivitate al acestui fenomen cultural care nu este unic în România, dar este cu siguranţă cel mai important. Şi dintre acestea nu poate lipsi partea care ţine de tradiţie, prezentă "prin statut" de la fondarea acestui festival de către academicianul Ştefan Niculescu. Această legătură cu trecutul a fost în ediţia din acest an dedicată compozitorilor Aurel Stroe (85 de ani de la naştere) şi Pascal Bentoiu (90 de ani de la naştere).
Pe scena S.I.M.N. 2017 s-a cântat multă muzică bună. Datorată nu doar readucerii în atenţia publicului a unor opus-uri neinterpretate de foarte mulţi ani (pentru subsemnatul fiind o revelaţie Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră de Pascal Bentoiu), muzica a fost şi la această ediţie - urmând o tendinţă a ultimilor ani - un aliat al publicului neantrenat. Câteodată, un mesaj artistic valoros poate pierde uneori contactul cu pragul de aşteptare al publicului, din cauza expunerii extrem de reduse a spectatorilor noştri la ceea ce s-a scris după romantici. Din acest punct de vedere, au fost momente - şi nu puţine - când de-a lungul istoriei S.I.M.N. un anumit grad de încriptare a mesajului sonor nu a mai găsit un răspuns real în percepţia publicului. Acest gen de situaţii este tot mai puţin prezent astăzi, fără ca acest lucru să însemne o abdicare de la principiul expus de compozitorul Dan Dediu în cuvântul de deschidere, în care spunea: "Semnificaţia festivalului este dată de o demarcaţie clară faţă de zona entertainment şi de industria muzicală, dar în acelaşi timp suntem conştienţi de faptul că S.I.M.N. constituie o redută culturală responsabilă şi rezistentă în faţa asaltului tot mai concertat al prostului gust, kitschului şi inculturii.".
Prezenţa lucrărilor aparţinând generaţiilor de compozitori români din anii '60 - '90 a constituit o benefică referinţă şi, deşi poate părea ciudată afirmaţia pentru o "privire din afară", cred că profitul cel mai mare este al celor care pe lângă programele de concert au frecventat (sau măcar o vor face în ediţiile viitoare) sesiunile de comunicări dedicate vieţii şi operei figurilor importante ale înaintaşilor. În 2017, întâlnirea cu cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Aurel Stroe şi Pascal Bentoiu a fost mai mult decât interesantă. Exerciţiul percepţiei unor personalităţi artistice puternice de către oamenii nu mai puţin interesanţi care s-au intersectat cu viaţa şi activitatea lor este unul care poate ajuta mult la formarea unei mai corecte păreri despre sine.
Aşadar, s-a mai consumat o ediţie importantă a Festivalului Internaţional Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi. Peste pistele de concert, fumul lăsat de sonorităţile cele mai diverse ce pot fi imaginate sau nu, începe să se destrame lăsând loc decantării amintirilor, în timp ce monoposturile vor intra din nou în faza de proiectare. Ele vor duce cu o viteză şi mai mare ideile, miile de idei muzicale cu care se vor întâlni în 2018 cei dispuşi de a se lăsa uimiţi.
Festivalul Internaţional Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, 2017
Organizatori: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România
Co-producător: Radio România
Parteneri principali: Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Orchestrele şi Corurile Radio România
Parteneri: Filarmonica "George Enescu", Muzeul Naţional "George Enescu", Colegiul "Noua Europă", Bucureşti, Secţiunea Naţională Română - Societatea Internaţională de Muzică Contemporană, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Muzeul Municipiului Bucureşti - Casa Filipescu-Cesianu, Institutul Goethe, Bucureşti, Prohelvetia - Schweizer Kulturstiftung, Galeria Nouă, Societatea Muzicală, Centrul de Muzică Electroacustică şi Multimedia - UNMB, Hotel Siqua, Aectra
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, Actualitatea muzicală