În trei dintre aceste oraşe în care se află piane călătoare avea să ajungă în această toamnă şi turneul Vioara lui Enescu, aflat la a şasea ediţie. Este vorba despre Alba Iulia, Deva şi Tulcea, care alături de Pucioasa şi Slatina, care au conturat în perioada 12-19 septembrie 2017 traseul viorii Guarneri del Gesu, un instrument istoric pe care a cântat în trecut însuşi George Enescu,
Dacă la Bucureşti, în aceeaşi perioadă, marele compozitor român este omagiat de mari orchestre, interpreţi şi dirijori din întreaga lume, violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail au optat pentru a merge în localităţi mai mari sau mai mici din ţară, ducând muzica mai aproape de oameni, aşa cum Enescu însuşi obişnuia să o facă.
Vioara Guarneri del Gesu, supranumită Catedrala, pentru sunetul său unic, aflată în patrimoniul Muzeului Naţional George Enescu, este instrumentul despre care Gabriel Croitoru vorbeşte cu căldură: "Eu, la rândul meu, am o vioară veche italiană, care se pare că face parte dintre viorile importante. Încă nu ştiu exact ce meşter lutier a făurit-o. Însă mi s-a spus de foarte multă lume că e dintre cele mari şi m-am dus, foarte încrezător, cu vioara mea la Muzeul Enescu să văd şi eu cum sună, comparativ cu un Guarneri, bineînţeles. Acolo, toată lumea încântată... Au închis porţile muzeului şi au venit să asiste, căci nimeni nu văzuse, cu foarte mici excepţii, instrumentul. Aşadar, le-am pus alături. A mea era mult mai arătoasă decât această vioară Guarneri. Am auzit două note cu vioara mea şi apoi, când am pus mâna pe Guarneri, am strâns repede vioara mea. Nu era cale de întors, era mult mai strălucitoare. Cu toate că, iată, după 50 de ani în care nu fusese cântată decât foarte rar, vioara s-a păstrat, din fericire, în condiţii foarte bune, datorită seifurilor şi tuturor sistemelor de conservare de la muzeu. Însă, toată lumea recunoaşte că, de când a reînceput să sune pe scenă, îşi redobândeşte, de la un an la altul, calităţi pe care, cu siguranţă, le-a avut înainte", povesteşte violonistul.
De data aceasta, cei doi muzicieni au pregătit un program ce a cuprins piese de largă popularitate din literatura pentru vioară şi pian. Iar ca un preludiu al turneului, cei doi au susţinut nu mai puţin de patru concerte similare în două zile, în patru din parcurile istorice bucureştene, în cele patru foişoare "de fanfară" ale superbelor spaţii tradiţionale de promenadă ale capitalei, sub genericul Street Art Muzical.
Alternanţa între programe tradiţionale "de sonate" şi astfel de seri muzicale de mare popularitate compuse dintr-o succesiune de miniaturi pentru vioară şi pian au reprezentat specificul turneului Vioara lui Enescu, pornind de la ediţiile care, de-a lungul celor şase ani au ajuns într-o serie de localităţi rurale din cele mai neaşteptate colţuri ale ţării, din Delta Dunării până în sate din judeţul Botoşani, dar şi pe marile scene de concert.
Am fost şi în parcuri şi la Teatrul Jean Bart din Tulcea în această toamnă şi am admirat încă odată talentul lui Gabriel Croitoru de a "vorbi" firesc publicului prin sunetul viorii sale, cu atât mai mult prin sunetul acestei minunate Guarneri del Gesu pe care cântă de când a căpătat dreptul de a o utiliza, în urma concursului din anul 2008.
Indiferent pe cine are în faţă, că este vorba despre un public eterogen precum cel din parcuri sau un public de teatru ori familiarizat cu muzica clasică, Gabriel Croitoru, secondat cu eleganţă de Horia Mihail la pian ştie să găsească tonul potrivit pentru a face ca mesajul lui să ajungă la fiecare spectator, fie cu arhicunoscuta temă a Baladei lui Ciprian Porumbescu, fie cu o piesă de muzică de cameră pură cum Scherzo de Brahms.
Iar tot acest efort de a duce muzica clasică în zone mai rar "binecuvântate" cu astfel de evenimente a dus ca în ultimii ani numele acestor muzicieni şi respectiv ale acestor turnee - Vioara lui Enescu, Pianul călător, Duelul viorilor, Flautul fermecat - să fie aşteptate cu nerăbdare de publicul din, în cel mai propriu sens al cuvântului, întreaga ţară.
www.vioaraluienescu.ro
