Festival Stradal Wonder Puck, 2017, la Cluj-Napoca

N-a fost nevoie decât de un impuls magic, deţinut doar de artiştii vrăjitori, ca invazia marionetelor să cucerească Piaţa Unirii din Cluj-Napoca şi să aducă zâmbete pe feţele copiilor, părinţilor, bunicilor. Se pare că evenimentul era aşteptat, iminent aproape, din moment ce publicul a năvălit literalmente pe esplanada de 3.520 de metri pătraţi din inima oraşului, luând cu asalt scaunele din faţa celor două scene, umplând spaţiul numit după 1989 "liber de comunism", acum liber de griji cotidiene şi alergături stresante.

Asta este impresia lăsată de debutul primului Festival Stradal Wonder Puck, care sub bagheta magică a directorului Teatrului de Păpuşi "Puck", Emanuel Petran, s-a deschis în 15 septembrie 2017 şi a ţinut trei zile. Zile încărcate de evenimente teatrale atractive pentru cei mici, ocrotite de o vreme cu adevărat prielnică unei game atât de diversificate de manifestări. Prima ediţie a unui festival de acest gen derulat vreodată la Cluj a fost susţinută de Consiliul Judeţean Cluj, de Primăria şi Consiliul Local în parteneriat cu fundaţiile Esua şi Lions. "Statuia" gigantică a lui Puck a fost ridicată între Scena Mare şi Scena Mică pentru a supraveghea deplasarea spectatorilor de la o scenă la alta, cele două puncte de atracţie la evenimentele de tip open-air din piaţă. Organizatorii purtau tricouri galbene cu însemnele festivalului, se foiau, explicau, îndrumau. Atmosferă specifică unei manifestări de o asemenea anvergură.

Înfiinţat în 1950, Teatrul "Puck" a avut aproximativ 300 de premiere atât la secţia română cât şi la cea maghiară, dar niciodată o ieşire în stradă de o asemenea amploare, desigur, alături de alte instituţii de profil, şcoli, formaţii orchestrale. Semnul distinctiv sub care s-a desfăşurat această primă ediţie este dezinvoltura. Atât experienţa profesioniştilor, cât şi inocenţa copiilor-interpreţi (actori, cântăreţi, dansatori), au respirat în comun, au vorbit în româneşte, ungureşte, englezeşte, au răspândit în jur acelaşi firesc fior de a participa la o sărbătoare a artei spectacolului, a bucuriei de a fi împreună. La kilometrul O al Clujului s-au întâlnit păpuşari din Cluj, Oradea, Sibiu, Alba Iulia, Târgu-Mureş, Baia Mare, Deva, Satu Mare, Dej. Au avut loc spectacole de teatru ale unor prestigioase şcoli clujene, concerte, momente de dans şi jonglerie, ateliere de creaţie şi expoziţii.

În prima zi, în deschidere, Fanfara Militară din Cluj-Napoca a interpretat muzică din filme într-un concert Disney, trupa Arcadia a Teatrului "Regina Maria" din Oradea a prezentat o serie de poveşti populare maghiare, iar Teatrul Gong din Sibiu Muzicanţii din Bremen. Cea mai bogată a fost ziua a treia: 14 evenimente marcate în program, din care spicuim: Scufiţa Roşie şi lupul cel flămând (Asociaţia Tiki-Riki-Ta din Arad), Fârtaţii şi Dracii (Teatrul Puck, secţia maghiară), Elefănţelul curios (Teatrul Ariel Târgu-Mureş), Fata babei şi fata moşului (Opera Naţională Română Cluj-Napoca), Concert Voltaj Academy. Jongleriile au ocupat piaţa în dimineaţa zilei de 17 septembrie 2017, apoi au apărut pe scena mare Clovnii în vacanţă de la Teatrul Municipal Baia Mare şi Punguţa cu doi bani (Teatrul de Nord Satu Mare).

Punctul de maximă atracţie l-a constituit carnavalul în aer liber - Petrecerea costumelor. Se spune că în cele trei zile au fost 17.000 de participanţi. Zeci, poate sute dintre ei au fost mascaţi, costumaţi în cele mai bizare şi fastuoase personaje de poveste, vrăjitoarele de pe scena mică, din spectacolul The Witches (Şcoala Gimnazială "Nicolae Titulescu", Cluj-Napoca) au coborât printre prinţi şi prinţese, animăluţe şi piraţi, clovni şi vampiri. Petrecerea costumelor s-a finalizat cu Tombola Fermecată, unde câştigătorii au primit daruri din partea organizatorilor. Un premiu special a fost acordat unui drăguţ muschetar-pitic de 5 ani, D'Artagnan, o bijuterie vestimentară şi un copilaş încântător. Copiii mişunau peste tot, dansau, făceau tumbe, îşi manifestau "personalitatea" în fel şi chip, atât pe soclul statuii lui Matia Corvin, printre picioarele generalilor săi, cât şi pe sticla securizată ce acoperă relicvele romane subterane din mijlocul pieţei. În această privinţă a lipsit vigilenţa organizatorilor. Părinţii, destinşi, dezinhibaţi, nepăsători, luaţi de valul surprizelor îi lăsau în voia lor pe pitici să se zbenguie în libertate. Da, piaţa s-a numit a Libertăţii, când numai libertate nu era în România. Acum piaţa se numeşte a Unirii şi discutam cu un amic despre transformarea spaţiilor verzi şi a rondourilor cu flori de aici în piaţă multifuncţională în urmă cu mulţi ani. El era împotriva acestei transformări, eu susţineam că aşa trebuie să arate o piaţă centrală dintr-un oraş european civilizat. Dacă aşa stau lucrurile - şi ele aşa stau - atunci să ne unim eforturile să păstrăm aceste monumente ale istoriei noastre comune aşa cum spectacolele desfăşurate sub stindardul lui Puck ne-au învăţat că e posibilă convieţuirea româno-maghiară la acest prim Festival Stradal al marionetelor şi al veseliei.