Un boxeur atipic transformat în simbol - Cinderella man

Cinderella man a avut parte de o publicitate negativă ca urmare a incidentului provocat de Russel Crowe în New York în primăvară. Agresarea angajatului unui hotel a fost intens mediatizată şi până acum puţin timp circulau zvonuri despre o eventuală condamnare la închisoare. Spre deosebire de alte scandaluri care au avut ca efect creşterea exponenţială a vânzărilor de bilete pentru un film, Cinderella man a fost aproape ignorat şi ocolit de mulţi oameni oripilaţi de fapta lui Crowe. Reacţia este evident una exagerată dar nu este o noutate în show-biz.

Continuarea colaborării dintre regizorul Ron Howard şi Russel Crowe n-a surprins pe nimeni - a venit firesc. Era de aşteptat o nouă întâlnire, prefaţată de succesul atins de A beautiful mind.

Din primele minute ale filmului Cinderella man ne uimeşte schimbarea remarcabilă suferită de Crowe - a slăbit considerabil şi are un aer inofensiv şi pacifist. Trăsăturile esenţiale ale personajului său sunt sinceritatea, o demnitate veritabilă si o disponibilitate nelimitată de a se sacrifica pentru cei apropiaţi. Nu mai are nimic din furia şi accesele violente regăsite în Gladiator sau L.A. Confidential şi nici absenţa şi mina de autist din The insider. Emană permanent o căldură umană şi te forţează pe nesimţite să-l urmezi şi să participi la traseul pe care-l parcurge. Printr-o empatie greu de explicat îţi transferă emoţiile şi ezitările lui. E un practicant al boxului atipic, un luptător greu de fixat într-o categorie anume.

Crowe joacă în Cinderella man rolul boxerului James J Braddock - care a făcut senzaţie în anii '30 - devenind un erou al maselor şi un adevărat simbol. După un început promiţător câteva accidente, ghinioane şi mai ales criza economică îl aduc în pragul mizeriei. Este expus la numeroase umilinţe şi nu reuşeşte să găsească decât rar slujbe şi veşnic prost plătite. Are de întreţinut o soţie, Mae (Renee Zelwegger), şi trei copii şi nu primeşte sprijin din partea nimănui. Trăieşte sub presiunea datoriilor şi a obligaţiilor pe care şi le-a asumat şi nu mai poate să le onoreze. Nu îi are alături decât pe antrenorul lui Joe Gould - interpretat printr-o manieră plină de culoare şi forţă de simpaticul Paul Giamatti şi pe impulsivul şi radicalul Mike - jucat de Paddy Considine. Considine deţine un potenţial imposibil de ignorat, vizibil în filme precum In America sau Dead man's shoes. În mod cert are valoarea şi personalitatea pe care le-am mai descoperit recent doar la Clive Owen.

Braddock mai primeşte o şansă pe care o exploatează la maxim şi renaşte ca pasărea Phoenix. Finalul peliculei te ţine în suspans iar cei care nu cunosc dinainte povestea legendarului Braddock pot fi surprinşi de întorsătura lui.

Cinderella man poate fi acuzat de un anumit sentimentalism, este destul de previzibil din punctul de vedere al succesiunii evenimentelor şi adeseori pare că urmează o reţetă patentată. Povestea se agaţă scai de noi - în sensul participării active pe care ne-o provoacă, indusă pe nebănuite. Deşi aveam de-a face cu clişee şi trucuri evidente emoţia este creată cu uşurinţă şi transmisă cu o certă rapiditate. Valoric, pelicula este ridicată mult şi de aspectele sociale şi istorice zugrăvite cu exactitate, fără compromisuri. Criza economică a îngenuncheat mulţi oameni şi a nimicit vieţi şi destine promiţătoare şi este un fapt ce trebuie spus fără menajamente. Iar abordarea aleasă de Howard este una plină de veridicitate şi dramatism.

Pe ansamblu Cinderella man este construit impecabil şi convinge în ciuda unor fisuri vizibile. Muzica creată de Newman completează minunat fiecare scenă iar Ron Howard s-a întrecut pe sine. Luptele din ring sunt concepute într-un stil, ce aminteşte uneori de Scorsese şi Raging Bull, cu certitudine devastator. Scenele sunt atât de bine concepute şi filmate încât se poate afirma că au stabilit o ştachetă ce va putea fi greu depăşită. Ca film legat de lumea box-ului Cinderella man poate fi situat acolo unde este Black Hawk Down la categoria filme de război. Lumina blitz-urilor, radiografierea corpului, gestica fragmentată şi unghiurile alese sunt gândite perfect. Surprind prin ingeniozitate şi intuiţie. Au o duritate şi o doză de intensitate concentrată care te consumă cu totul pe măsură ce numărul de runde sporeşte. Ringul este locul unui dans complex ce aduce cu un ritual ciudat ce se transformă frecvent într-o cutie îngustă, o celulă de închisoare. A fost locul unei condamnări şi a unei promisiuni plină de speranţă.