Vă rugăm, nu trîntiţi Cenuşăreasa - Cinderella Man

În nici un caz nu m-aţi fi prins la Cenuşăreasa dacă aş fi fost anunţat dinainte că este un film cu box. A, nu, dom'le, nu cu box office, cu box-box... pumni în gură, tată! Ştiţi, genul Rocky de la 1 la n, unde n aparţine mulţimii numerelor naturale N.

El (Russell Crowe) - boxer, cap de familie, nevasta nu lucrează, trei copii, situaţie grea, datorii la întreţinere, curent, criza din '33 - trece printr-o perioadă mai proastă, îşi rupe o mînă. Patronul clubului - reprezentantul clasei exploatatoare, pentru care contează doar profitul - nu stă mult pe gînduri şi îi suspendă licenţa de a boxa. Nasol... lacrimile încep să-ţi graviteze pe orbită, nodurile de la şireturi ţi se adună în gît... El acum se zbate pentru un loc de muncă cu ziua, ca hamal, la docuri; ea (Renée Zellweger) mai rupe cîte un vreasc dintr-un gard să pună pe foc, că-i tuşesc copiii acasă a pneumonie. Permanentul din cap şi vestimentaţia îi sînt mereu ca scoase din cutie, oricît de săraci ar fi, da' la asta nu te mai uiţi atunci cînd tipa completează cu apă de la chiuvetă cele două degete de lapte de pe fundul unei sticle, ca să-l mai păcălească pe ăla micu'. N-au de nici unele, însă el, om onest, îl pune pe fiu-său cel mare să ducă înapoi bucata de salam furată de la băcanul din colţ. "Aşa ceva nu se face, dragi spectatori", doar că nu ne spune în faţă, moralizator, regizorul filmului.

Dar anii trec, metacarpienele se vindecă, iar roata norocului pare să se întoarcă pentru omul nostru. Se iveşte la orizont posibilitatea de a boxa din nou. Si încă cu un profesionist: deşi nu are nici o şansă să-l învingă, are o şansă de a mai cîştiga nişte parale. Aici, şabloanele se schimbă: de la cel profund moralizator, intrăm în cel numit "second chance". Voi ce credeţi?

În acest moment al filmului, există vreo posibilitate ca Russell Crowe să ia bătaie, aşa cum poate ar fi normal şi, după doar 45 de minute de peliculă, spectatorii să se care acasă cu happy-end-ul nefericit? Nope, sir! Tipul învinge, merge mai departe, ca Tucă... învinge din nou, merge şi mai departe, dă toate datoriile înapoi, îi ajută pe săraci, se rebranşează la curent, îi ia Pegas lu' ăla micu' etc.

Singurele două motive pentru care nu-mi pare rău că am văzut Cinderella Man sînt prezenţa lui Paul Giamatti, unul din actorii mei preferaţi (vezi Sideways, American Splendor sau Man on the Moon), precum şi scenele fascinante de cafteală din ring.