Concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, care a avut loc la 25 ianuarie 2018, la sala Ateneului Român, a fost dirijat de Mihnea Ignat şi a avut în program Uvertura-fantezie «Romeo şi Julieta» TH 42 de Piotr Ilici Ceaikovski, Ciuleandra pentru pian, percuţie şi orchestră de Andrei Tănăsescu, solişti Sorin Petrescu şi Doru Roman şi Simfonia nr. 2 în do minor, op. 17 de P.I. Ceaikovski.
În debutul serii muzicale, publicul a ascultat Uvertura-fantezie «Romeo şi Julieta» de Piotr Ilici Ceaikovski. Precum alţi compozitori (Hector Berlioz, Charles Gounod, Vincenzo Bellini şi Serghei Prokofiev), Ceaikovski a fost profund impresionat de creaţia dramaturgică a lui William Shakespeare. Cea mai tipică poveste de dragoste din Renaştere, cea dintre Romeo şi Julieta din Verona, l-a inspirat pe compozitorul rus romantic şi astfel a creat o uvertură-fantezie, de fapt un veritabil poem simfonic cu introducere şi epilog, având acelaşi titlu, Romeo şi Julieta. După ce scrisese două versiuni, în anul 1880, Ceaikovski a dat la iveală a treia versiune, care a rămas cea mai cântată. Prima audiţie a acesteia a fost interpretată la Tbilisi, în data de 1 mai 1886, sub bagheta lui Mihail Ippolitov-Ivanov. Deşi Ceaikovski a făcut o schiţă de operă în anul 1881, pentru a continua uvertura, proiectul nu a fost realizat. Uvertura-fantezie «Romeo şi Julieta prezintă o strânsă legătură între forma muzicală şi conţinutul programatic. Există trei idei muzicale ce stau la baza arhitecturii lucrării: un coral introductiv liniştit, cu o temă pseudo-liturgică (clarinet şi fagot), ce prezintă figura lui Friar Laurence, apoi o a doua secţiune cu două teme contrastante, ce sugerează conflictul dintre familiile Capulet şi Montagues şi, în fine, tema dragostei dintre Romeo şi Julieta.
Această temă a dragostei a fost utilizată ulterior în muzica de film şi în seriale de televiziune precum: Columbo, Kim Possible, The Jazz Singer, Wayne's World, Animaniacs, Frakazoid, Pinky and the Brain, Road Rovers, South Park, A Chrismas Story, El Chavo, The Three Musketeers, The Fresh Prince of Bel-Air şi altele. Tema principală a uverturii Romeo şi Julieta a fost adaptată în 1939 de către bandleaderul Larry Clinton (1909-1985), ca melodie populară Our Love (pe versuri de Buddy Brnier şi Bob Emmerich).
La Bucureşti, în sala Ateneului Român, publicul a ascultat o versiune de calitate a Uverturii-fantezie Romeo şi Julieta de P.I. Ceaikovski, în interpretarea Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu, dirijate de Mihnea Ignat.
Am admirat sonoritatea caldă, pastorală a cornului englez, acompaniat de corni, pregătind faimoasa temă a dragostei, cântată de oboi şi flaut, în secţiunea dezvoltătoare a formei de sonată a uverturii. Tema dragostei înseamnă prima întâlnire a cuplului şi scena balconului. Cornul englez reprezintă pe Romeo, în timp ce flautele reprezintă pe Julieta.
Cu cât tragism a fost realizat momentul sinuciderii celor doi îndrăgostiţi, unde discursul muzical modula în tonalitatea mi major, iar întreaga orchestră intervenea cu o mare intensitate! Suflătorii intonau sunete de moarte. Minunat a fost realizată sonor şi sugestia stării de meditaţie a fratelui Friar, asupra ororilor făcute de cele două familii războinice, Montagues şi Capulet. Iar tema iubirii s-a auzit pentru ultima oară pe un mers melodic cromatic întunecat al corzilor grave, proclamând cu fermitate tragedia morţii lui Romeo şi a Julietei.
În continuarea serii muzicale de la Ateneu, s-a audiat o lucrare de altă factură emoţională, inspirată de o melodie populară românească, Ciuleandra. Publicul larg cunoaşte versiunea înregistrată la Radio România, în anul 1956, de Maria Tănase, alături de orchestra condusă de Nicuşor Predescu.
Compozitorul Andrei Tănăsescu, a prelucrat acest dans muntenesc - în ritm de horă, într-un accelerando foarte antrenant - pentru pian, percuţie şi orchestră, în tradiţie lisztiană, tratând tema într-o manieră liberă, personală, foarte reuşită. După cum spune însuşi compozitorul "umorul a fost scopul principal al acestei lucrări pline de vervă, de mare virtuozitate."[1] Variaţiunile au adus intersectarea unor lumi sonore diferite, dezvăluind tehnici componistice eclectice: serialism, aleatorism, repetitiv şi altele. Iniţial, lucrarea lui Andrei Tănăsescu a fost scrisă pentru pian la patru mâini.
În concertul de la Ateneu, soliştii Sorin Petrescu şi Doru Roman au încântat publicul prin virtuozitate, entuziasm şi spirit ludic. Aplauze puternice au răsplătit atât pe compozitorul aflat în sală, chemat pe scenă, cât şi pe interpreţi. Aceştia din urmă au oferit un bis folcloric excepţional, prin întregirea Trioului Contraste, cu prestaţia flautistului Ion-Bogdan Ştefănescu. A fost un moment de mare virtuozitate, utilizându-se şi un xilofon.
Ultima parte a concertului de la Ateneul Român a cuprins Simfonia nr. 2 în do minor, op. 17 de Piotr Ilici Ceaikovski. Compusă în anul 1872, lucrarea are un limbaj cosmopolit, apropiindu-se de filonul tradiţional al simfonismului romantic german. Sunt utilizate trei teme populare de sorginte ucraineană: În jos pe mama Volga, Fuiorul şi Cocorul. Ceaikovski a făcut şi un aranjament pentru două piane. Versiunea revizuită a simfoniei fost dată la iveală însă, în 1880. Simfonia are patru părţi: I. Andante sostenuto. Allegro vivo; II. Andantino marziale, quasi moderato; III. Scherzo Allegro moderato; IV. Finale Moderato assai. Allegro vivo.
În interpretare Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, dirijată de Mihnea Ignat, lucrarea lui Ceaikovski a transmis o mare diversitate de sentimente şi a beneficiat de o anume solemnitate. Tema expusă iniţial de corn şi apoi de fagot a impresionat prin sonorităţile sale modale cu un aer exotic, precum şi prin asimetria arhitectonicii sale. Publicul a savurat apoi, în partea a doua a simfoniei, acel marş nupţial (citat din opera sa neterminată Undine), ce se continua cu un episod de rondo, construit pe melodia populară Fuiorul. După Scherzo, Finalul aducea punctul culminant al simfoniei, prin tratarea variaţională a cântecului popular ucrainean Cocorul. Dirijorul Mihnea Ignat a reuşit să impună caracterul sărbătoresc, marcat de optimism şi voioşie a acestei muzici. Admiram cum acest tânăr muzician se joacă pur şi simplu cu spectrul de culori sonore. Cu o forţă mentală remarcabilă, muzicianul domină ansamblul orchestral şi anticipează tempo-ul cel mai adecvat momentului, transmiţând prin gesturi dirijorale clare intenţiile sale de plasticitate sonoră.
Dirijorul Mihnea Ignat s-a născut la Craiova, în 1880. A studiat dirijatul orchestral şi compoziţia la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A urmat un masterat cu Horia Andreescu şi s-a perfecţionat în Austria, Italia, Spania şi Germania, la diverse cursuri de măiestrie.
A câştigat Premiul Special al Filarmonicii Toscanini în cadrul Concursului A. Toscanini, Parma, 2010 şi a fost semifinalist al Concursurilor internaţionale D. Flick, Londra, 2008 şi G. Solti, Frankfurt, 2008. A fost Dirijor Asociat al Orchestrei Simfonice Naţionale a Republicii Dominicane (2009/2010), Dirijor Principal şi Director Artistic al Orchestrei Filarmonice a Universităţii din Alicante, Spania (2005-2017). A lucrat ca Asistent al dirijorului Dmitri Kitajnko cu orchestre precum Filarmonica din Berlin, Filarmonica din München, Orchestra Gewanthaus din Leipzig. De asemenea, a lucrat la producţia spectacolului Tristan şi Isolda de Richard Wagner, la Teatro del Licco din Barcelona, ca asistent al lui Josep Pons. Mihnea Ignat a colaborat cu Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Spaniole din Madrid, Orchestra Simfonică Naţională a Radioteleviziunii Irlandeze din Dublin, Orchestra Filarmonicii din Zagreb, Orchestra Simfonică Regală din Sevilla, Orchestra Simfonică din Castilla şi Leon, Orchestra Filarmonicii din Málaga, Orchestra Simfonică din Bilbao, Filarmonica Regală din Galicia, Orchestra Simfonică din Córdoba, Orchestra Simfonică Freixenet, Filarmonica Toscanini, Orchestra Naţională Radio din Bucureşti, Filarmonicile din Iaşi, Timişoara, Bacău, Craiova, Ploieşti şi Satu-Mare. Actualmente este Dirijor Principal şi Director Artistic al Filarmonicii din Elche, Spania.
Concertul Orchestrei Filarmonicii George Enescu din 25 ianuarie 2018 a fost unul deosebit de frumos.
NOTE
[1] Program de sală Filarmonica George Enescu Bucureşti ianuarie 2018 pag. 4.
* Imaginea cu Romeo şi Julieta a fost preluată de pe site-ul savoart.ro/wp-content/uploads/2012/02/Romeo-si-Julieta.bmp
** Imaginea cu Romeo şi Julieta, Scena balconului a fost preluată de pe site-ul pbs.org/video/shakespeare-uncovered-joseph-fiennes-romeo-and-juliets-famous-balcony-scene/
*** fotografia lui Mihnea Ignat a fost preluată de pe site-ul ziarulevenimentul.ro/app/gethumbnew.php?id=152832&w=900&h=474