După toate poveştile evoluţioniste, un singur lucru ştim sigur, care s-ar putea sintetiza astfel: toate formele de viaţă tind să supravieţuiască o veşnicie. Dacă acest lucru este posibil, viaţa tinde să invadeze timpul şi spaţiul, pentru a deveni nemuritoare. În acest proces, forma de viaţă se mutilează şi se autodistruge la nivel universal. Cu toate acestea, trebuie să limităm deliberarea la supravieţuirea umanităţii şi emanciparea sa de la omul peşterilor, care se ocupa cu vânătoarea în Epoca de Piatră, la Epoca Spaţială pe care o trăim acum. Suntem acum mai atenţi? Mai sensibili? Mai bucuroşi? Mai iubitori faţă de natura al cărei produs suntem?
De la începuturile omului şi până azi, artele spectacolului (dans, muzică, actorie/teatru) au dezvoltat instrumentul limbii, constând din vocale şi consoane. Sintetizând, vocalele exprimă sentimente sau emoţii, iar prin consoane ne exprimăm gândurile/cunoştinţele. Cele din urmă în mod special au dus la dezvoltarea matematicii, a geometriei, a armelor şi, mai nou, a computerului. Nu mai există cale de întoarcere. Pentru a supravieţui în această atmosferă avansată tehnologic, trebuie să ne exprimăm sentimentele prin teatru, emancipându-ni-le, purificându-ni-le de tot ce e banal, de furie, de lăcomie şi de răutate.
Mass media, ştiinţa şi tehnologia, ne-au făcut puternici precum nişte demoni. De aceea, azi nu forma teatrului se află în criză, ci conţinutul, ceea ce transmite. Trebuie să atragem omul de azi, pentru a salva planeta şi, implicit, "teatrul". La nivel pragmatic, arta actorului şi spectacolele live trebuie să fie accesibile încă de la vârste mici, să fie incluse în educaţia primară. Astfel, generaţiile viitoare vor fi mai sensibile, mai generoase cu viaţa şi cu natura. Folosim limba în acest mod, prin teatru, putem educa oamenii să fie mai respectuoşi cu Pământul şi cu alte planete. Mai mult, teatrul va deveni foarte important pentru viaţă şi supravieţuire; el va da putere atât actorului, cât şi spectatorului, fără ca aceştia să se ameninţe reciproc, în această eră cosmică aşezată sub semnul apropierii, al vieţuirii împreună.
Salut teatrul şi rămân încredinţat că se vor face schimbări pornind chiar de la bază, la nivel rural şi urban. Împreună educăm lumea de la vârste fragede, pentru a forma, prin limbajul teatrului, generaţiile viitoare.
Traducerea: Ligia Soare
Biografie - Ram Gopal Bajaj, India
Născut în 1940 la Darbhanga, India, Ram Gopal Bajaj este actor de succes premiat şi apreciat, este de asemenea regizor, scriitor şi un preţuit educator în domeniul teatrului.
După ce a absolvit cursurile Universităţii Bihar în 1960, şi-a continuat studiile la Şcoala Naţională de Artă Dramatică în 1965 - instituţie cu care apoi a devenit sinonim - unde s-a specializat în actorie. După absolvire, Bajaj a devenit cadru didactic al aceleiaşi Şcoli Naţionale de Artă Dramatică, unde şi-a perfecţionat teoriile de educaţie teatrală. Între timp, a devenit directorul universităţii şi conferenţiar. A predat, de asemenea, la Universitatea Punjabi, Universitatea Hyderabad şi la prestigioasa Modern School New Delhi.
După formarea în educaţie teatrală, Bajaj a devenit unul dintre membrii fondatori ai "Dishantar", un grup de profesionişti din teatru înfiinţat în 1967, o platformă care i-a permis să-şi dezvolte plenar cariera de actor. Primele reprezentaţii, atât din dramaturgia indiană, cât şi internaţională, s-au bucurat de un real succes. Mai târziu, s-a afirmat în calitate de regizor, punând în practică mare parte din ceea ce acumulase ca actor.
De la începuturile carierei sale, Bajaj a jucat în 36 de piese şi a regizat alte 45. A obţinut binemeritate premii în ambele discipline, cum au fost Premiul Naţional pentru Teatru Indian Imaginativ, acordat de National Press of Indian pentru regie de teatru în 1992, şi Premiul pentru Cel Mai Bun Actor la Festivalul de Film Dada Saheb Phalke în 2017. A tradus şi adaptat 19 piese din diferite limbi în hindi, şi este renumit pentru stilul său unic de a recita poezie.
Pentru imensa contribuţie în domeniul teatrului, Ram Gopal Bajaj a primit Premiul Padma Sri acordat de Preşedintele Indiei în 2003. I s-au decernat, de asemenea, premii pentru întreaga carieră în 2015, 2016, iar în 2017 a primit Hindi Academy Natak Samman pentru contribuţia deosebită la canonul limbii şi literaturii hindi. Este încă activ ca actor, regizor şi scriitor de teatru şi cinema.