A fost o iarnă lungă, venită adânc în terenul primăverii. Când nimeni nu se mai aştepta, frigul şi zăpada au năvălit în pragul caselor. Tocmai ne aruncasem blănurile, fularele şi căciulile în lada de vechituri ale anului când, chiar dacă însoţit de strălucirea soarelui, frigul s-a răzgândit şi a bătut cu putere în uşile noastre. A fost un început... rece.
Dar iată că acum primăvara îşi arată puterea şi dărnicia încălzind şi înverzind oraşul.
Vis-à-vis de o Grădină a Icoanei îmbrăcată în verde, emanând energia unei vieţi noi, înăuntrul sălii Teatrului Bulandra, Ducu Darie pune în mişcare o echipă cu mulţi actori, vedete ale teatrului românesc: Radu Amzulescu, Camelia Maxim, Daniela Nane, Gigi Ifrim, Constantin Dogioiu, Romeo Pop, ca şi invitaţii Ionel Mihăilescu, Antoaneta Cojocaru, Dan Bădărău şi, cap de afiş, Şerban Pavlu. interpretându-l pe Coriolanus, plus cinzeci de actori tineri.
Numai stând lângă Ducu la repetiţii poţi înţelege de ce pregătirea unui spectacol se întinde în timp mai mult decât ar vrea unii "binevoitori" să se întâmple; fiecare actor, fie că este principal sau face parte din aşa-zisa figuraţie, este ghidat de regizor pe drumul personajului său, personaj cu o viaţă pe care tu, spectator, vei putea să o citeşti numai privindu-l pe cel prezent pe scenă.
Figuraţia nu mai este o "masă", un fel de fundal mişcător, ci este un personaj cu mai multe capete, diferite, dar a căror caractere sunt clar conturate.
La fel ca şi Pasolini, Ducu nu este adeptul niciunei ideologii, fie marxiste, fie socratice, fie chiar shakespeariene, ci este adeptul propriei ideologii. Ideologia adevărului vieţii pe care o trăim, cu piedici, participare sau neparticipare, intrigi mici, meschinării, crime cu efect imediat sau întârziat, iubire înăbuşită în sângele mişeliei, lăcomia şi pierderea omeniei.
"Mulţimea" răbufneşte, se lasă păcălită, calcă în picioare sau se gudură la umbra celor mari, dar Mulţimea este, în viziunea lui Ducu, formată din caractere, pe care ni le arată, pune spotul pe ele. Mulţimea, acel cor antic, care aminteşte de forţa mulţimii din filmele lui Kakoianis sau Pasolini, pentru că este naturală, înspăimântătoare prin furia sălbatică, nemiloasă sau împietrită.
Ceea ce aş vrea să subliniez este Actualitatea. Când am început discuţiile, despre Coriolanus, Ducu gândea că în funcţie de perioada când va fi premiera, sensurile se vor adapta. Interesant este faptul că aşa cum este conceptul spectacolului nu ar fi nevoie de nicio adaptare. Premoniţie, previziune sau cunoaşterea logicii istoriei? Publicul va judeca singur.
CORIOLANUS de William Shakespeare
"Măreţie, glorie şi degeaba, ar fi miezul piesei..." le spune Ducu Darie actorilor pentru a clarifica mesajul care trebuie transmis.
Când scriu aceste rânduri am în auz şi în faţa ochilor imagini ale atacului forţelor militare americane, engleze şi franceze asupra obiectivelor militare şi de fabricare a armelor chimice siriene din dimineaţa de 14 aprilie 2018, şi mi se pare şi mai clar ceea ce spune regizorul prin vocea actorilor: dictatura, instabilitatea, dezechilibrul forţelor în lume, orbirea maselor şi crima conştientă, pun în pericol liniştea vieţii noastre.
Repetiţia de ieri, 13 aprilie 2018, a fost ca o prezicere pentru 14 aprilie 2018, pe scena de la Icoanei.
Spectacolul s-a conturat, are liniile mari desenate, are culoare şi noi (Lia Manţoc - costume, Cristian Lolea - muzica, Octavian Neculai - decor, Ionuţ Deliu - mişcare şi lupte), echipa lui Ducu, retuşăm, adăugăm, completăm, ne îndreptăm către finalizare.
În curând vom pune în lucru ideea lui Ducu: proiecţii de imagini construite combinate cu cele live, o noutate de mijloace video şi de sunet.
Ducu Darie, după o muncă lungă, care a început cu studierea, cu mare aplecare şi scormonind în cărţile lumii, a textului în original, apoi traducerea şi nu în ultimul rând adaptarea scenică ( pe care numai şi numai un regizor de talia lui o putea face), apoi repetiţii lungi în "Laborator" şi "coborârea" la scenă în decor.
Migala lucrului cu actorii, îndemnându-i să îmbrace, până la contopire, haina personajelor, fie că este vorba de Coriolanus, Aufidius, Menenius sau un Cetăţean, o femeie, sau orice alt personaj, felul în care li se adresează îi face să se simtă importanţi, ca şi cum fiecare joacă rolul principal.
De multe ori îl poţi surprinde "jucând" un rol sau altul, pentru a fi convingător şi exemplu, şi face acest lucru cu un talent actoricesc de invidiat.
*
Merită să scriu o mică istorie a decorului pentru Coriolanus.
Într-o primă variantă, o ambiţioasă provocare, ne-am gândit să transformăm Sala Liviu Ciulei într-o arenă; odată gata fiind decorul într-o volumetrie ce se vroia un fel de haină care să îmbrace sala existentă, am constatat că ridicasem un teatru şi că ar fi meritat să-l jucăm acolo în hala de la Republica şi mai mult, ambiţiile crescând, ne-am propus o formă de teatru ambulant, deoarece construcţia acestuia permitea demontarea şi transportul în diferite locuri publice (parcuri, pieţe).
Dar nefiind finalizate problemele asigurării utilităţilor am trecut la planul al treilea: să mutăm decorul la sala de la Grădina Icoanei. Fiind conceput modular, am luat bucăţi mari din decorul din hală şi le-am mutat în sală. Acum, până la vară, vom juca în această formulă spaţială oferită de sala Toma Caragiu.
Ducu pregăteşte un spectacol modern, dar aşezat cu un talent de excepţie (am evitat cuvântul "genial") pe regulile teatrului adevărat, solid, unde găsim ironia, satira, trimiteri în trecut, dar şi deschideri ale uşilor prezentului. Un spectacol în care publicul va fi în sufletul istoriei lui Coriolanus, acest militar căruia gloria, măreţia nu i-au folosit decât ca să moară. Cred că am norocul să lucrez la un spectacol de referinţă al Marelui Regizor, prietenul meu Alexandru (Ducu) Darie.
Am în minte Coriolanus, filmul lui Ralph Fiennes, şi cât am putut vedea din spectacolul de la National Theater cu Tom Hiddleston. Poate că ar fi trebuit să caut mai multe exemple, dar nu mi-e teamă să afirm că această "superproducţie" pusă în scenă de Darie la Bulandra, Bucureşti, România, are un singur minus: nu este vorbită în engleză. În rest este o mare realizare, o mare împlinire, pe toate planurile: mizanscenă, joc actoricesc, muzică, mişcare, costume.
CORIOLANUS de William Shakespeare, traducere de Horia Gârbea şi George Volceanov, adaptare scenică de Darie, în regia lui Darie, va fi curând premiera, în mod cert cea mai aşteptată, a Teatrului Bulandra.
(14 aprilie 2018)