Drum iniţiatic cu lumini şi umbre - Harap-Alb la Festivalul Internaţional de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2018

Teatrul de copii şi tineret GONG din Sibiu a adus înaintea prichindeilor dramatizarea basmului cult scris de Ion Creangă, Harap-Alb, în cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru Poveşti. Actorii instituţiei au fost acompaniaţi pe tot parcursul piesei de implicarea activă a tânărului public care a chiuit, a cântat şi a aplaudat. Foarte atractiv pentru cei mici, spectacolul urmăreşte povestea originală a fiului de crai, însă modul în care o redă se desprinde într-o anumită măsură de abordarea tradiţională, folosind, pe lângă animaţie, jocul de lumini şi umbre. Aceste elemente ajută la sporirea spectaculozităţi şi a dinamismului pe care firul narativ îl impune.

Cu toate acestea, reprezentaţia rămâne ceea ce trebuie să fie: un spectacol adresat copiilor. Povestea urmăreşte călătoria iniţiatică a fiului cel mic al craiului şi devenirea sa în Harap-Alb, un nume care nu este ales deloc la întâmplare. Acesta reprezintă un oximoron care e-n strânsă legătură cu soarta bietului tânăr ce ajunge să fie slugă spânului: Harap - negru sau sclav pe de-o parte -, Alb - cu trimitere la viţa sa nobilă pe de alta. Fiecare obstacol pe care îl întîlneşte în drum este mai uşor de depăşit pentru că are mereu alături pe cineva care să-l ajute. Datorită sufletului său bun ajunge să întreacă orice piedică, pentru că el îi acceptă pe cei mai puţin fericiţi, mai mult ca oricine înţelegând cum este să fie în aceeaşi situaţie. Iar aici iese la iveală puterea empatiei.

Pe drum, întâlneşte mai mulţi tovarăşi îndoielnici, precum Setilă, Fomilă sau Ochilă, fiecare dintre ei reprezentând, de fapt, câte o tipologie umană, pe care scriitorul Ion Creangă o vedea în sătenii săi. Pentru a fi pe placul copiilor şi pentru a-i menţine atenţi la spectacol, actorii-păpuşari folosesc marionete de-a dreptul hazlii, care ridiculizează caracteristicile acestora. Spre exemplu, lui Setilă îi este ataşată de gură o pâlnie, lui Fomilă îi este supradimensionată gura, iar lui Ochilă îi este făcut într-aşa mod ochiul încât să poată deveni cu uşurinţă un soi de lunetă. Aceste "defecte" devin pozitive şi îl ajută pe Harap-Alb să-şi ducă la bun sfârşit călătoria de maturizare pe care o are de întreprins.

La cârma spectacolului se află Gavriil Pinte, care schimbă puţin parametrii şi oferă o experienţă frumoasă din punct de vedere vizual. Jocul de umbre folosit de acesta are ca scop să contureze povestea, ceea ce îi oferă mai apoi o libertate sporită pentru a se exprima creativ. Se foloseşte de umbre pentru momentele în care siluetele fantomatice se întrepătrund, dând naştere unui amalgam de forme complexe. Tot prin intermediul lor dinamismul este sporit, astfel încât firul narativ să rămână coerent şi, totodată, spectaculos. În plus, Gavriil Pinte se mai foloseşte şi de jocul de lumini tot pentru a oferi sugestii, însă acestea ţin de un alt registru. De cel senzitiv. Pentru a asocia senzaţia de frig sau de căldură, este suficient să se folosească luminile albastru şi roşu, ceea ce regizorul face şi în Harap-Alb. Preferă să sugereze decât să ofere o imagine amănunţită asupra intenţiei pe care o are într-o scenă sau alta.

Harap-Alb este un spectacol recomandabil pentru orice copil care vrea să îşi petreacă o oră într-o atmosferă hazlie, frumoasă, dar şi plină de învăţăminte. Pentru cei maturi este de asemenea o alegere bună pentru a înţelege modul în care Gavriil Pinte şi-a lăsat amprenta asupra unuia dintre basmele nemuritoare ale prunciei.

Regia: Gavril Piinte
Scenariul: Gavriil Pinte, adaptare după Ion Creangă
Distribuţia: Lucia Barbu, Leo-Nora Băcanu, Mircea Corcoveanu, Barbara Crişan, Jenő Major, Gabriela Mitrea, Alina Moldavan, Angela Paskuy, Adrian Prohaska
Scenografia: Roxana Ionescu
Coloana sonoră: Gavriil Pinte.