Totuşi, am cîteva certitudini. Mai mult ca sigur, TIFF-ul "meu" (da, de fapt e al tuturor celor care pun stăpînire pe oraş şi asediază paşnic cinematografele clujene vreme de zece zile, însă e un pic şi "al meu") va începe cu un Bergman. Să zicem Höstsonaten / Sonată de toamnă. Retrospectiva dedicată marelui regizor suedez Ingmar Bergman, de la naşterea căruia se împlinesc 100 de ani, nu cuprinde două dintre filmele mele preferate, însă măcar unul dintre cele programate tot am să revăd. Sînt în total şapte, toate în variante restaurate, şi un documentar despre el. Alegeţi cu încredere, cum bine zice Maia Morgenstern, "filmele lui Bergman sînt pentru oameni liberi".
Aplicaţia meteo nu anunţă ploaie pentru vineri seară, cînd e gala de deschidere. De data asta, Festivalul Internaţional de Film Transilvania nu începe, aşa cum ne-a obişnuit, cu o comedie agreabilă. Nu, Foxtrot (r.Samuel Maoz) e altceva şi chiar trebuie văzut. O poveste controversată şi foarte curajoasă inspirată de conflictul israeliano-palestinian, pentru care regizorul a fost acuzat de "lipsă de patriotism". A fost distinsă cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia (2017) şi 4 premii ale Academiei Israeliene de Film.
Secţiunea Supernova e mereu printre priorităţi, încerc să văd din ea cît de mult pot. În 2018 două filme îmi fac în mod special cu ochiul: Donbass (r. Serghei Loznitsa), premiul pentru regie în secţiunea Un certain regard la Cannes 2018 şi filmul pe care îl aştept de cînd am aflat că e în faza de pre-producţie: Dovlatov. Dacă nu aţi citit cărţile lui Serghei Dovlatov traduse în româneşte, habar n-aveţi ce aţi pierdut. Sper ca filmul să fie la fel de bun.
Pentru a-mi alimenta nostalgia am pus pe listă secţiunea Amintiri din URSS, din care nu mă pot hotărî exact ce vreau: Moscova nu crede în lacrimi sau Gară pentru doi. Dar, neapărat, extraordinara dramă de război Du-te şi vezi. Sper să apuc să mă duc, rulează o singură dată.
Cît despre filmele româneşti: în mod sigur va fi înghesuială mare la proiecţia în premieră naţională cu Touch Me Not / Nu mă atinge-mă (r.Adina Pintilie), filmul care a inflamat spiritele (mai cu seamă spiritele celor care nu l-au văzut!) după ce a câştigat Ursul de Aur la Berlin. Sfatul meu: luaţi-vă bilete din timp! Eu cu siguranţă îmi iau şi la debutul în lungmetraj al lui Andrei Creţulescu, Charleston. Dacă nu aţi văzut Meda sau partea nu prea fericită a lucrurilor, mergeţi să îl vedeţi, Şerban Pavlu face un rol incredibil de bun. Aştept să mă uimească acum în Charleston.
TIFF înseamnă şi muzică. Vreau să ajung la concertul şi la primul documentar românesc despre o trupă ce cîntă de dinainte de 1989 şi îmi place şi azi: Vunk- Jur să spun adevărul, la The Pleasure Garden / Grădina Plăcerilor (primul film regizat de Alfred Hitchcock), acompaniat live de tinerii muzicieni clujeni de la Notes & Ties, la castelul Banffy din Bonţida, poate şi la The Phantom of the Opera / Fantoma de la Operă, unul dintre cele mai cunoscute horror-uri din istoria filmului mut, acompaniat de muzica ce se anunţă hipnotizantă a lui Samuel Liégeon, la Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime.
În ultimul moment (ce veste grozavă anunţată abia acum!), am pus pe listă şi recitalul susţinut de extraordinara soprană Angela Gheorghiu, în deschiderea filmului Tosca (în care deţine rolul principal), la Opera Naţională Română. Oricum, aveam deja în plan Maria by Callas. Invitată specială, Angela Gheorghiu a acceptat invitaţia organizatorilor de a fi prezentă înaintea acestei proiecţii la Casa de Cultură a Studenţilor.
De pe lista de vizionări obligatorii la TIFF n-are cum să lipsească întâlnirea cu invitatul special: Fanny Ardant, în carne şi oase. Două filme regizate de actriţa franceză sunt programate la TIFF.17 (Cendres et sang / Cenuşă şi sânge şi Le divan de Staline / Divanul lui Stalin) şi două în care a jucat: Lola Pater, din 2017 şi cel care trebuie musai re-văzut: Vivement Dimanche! regizat în 1983 de François Truffaut.
Lista mea nu e definitivă, dar TIFF.17 poate să înceapă. Mi-am pregătit pînă şi umbrela.