Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul TIFF 2018

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

AfirmaTIFF - 303 la TIFF, 2018


mai 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Din perspectiva stresului la care suntem supuşi zilnic, factorul durată poate juca un rol important în alegerea filmului. Două ore şi jumătate de proiecţie pot deruta, nemulţumi chiar, până la anularea dorinţei vizionării. Şi când mai afli că e un road movie cu două personaje îţi vine să-ţi iei gândul de la el. Aşa era să fac şi eu şi rău aş fi făcut, pentru că 303, proaspăt ieşit din post-producţie, îţi oferă ingredientele necesare să-l adori ca pe o păpuşică drăgălaşă sau ca pe o ieşire la un picnic cu iubita pe malul unui lac. Desigur, în afara oraşului. Desigur, un antidot împotriva stresului. Mai contează că ţine două ore şi jumătate? N-ai vrea ca plăcuta adiere de aer proaspăt şi candoare să dureze cât mai mult?

Te laşi pe mâna regizorului Hans Weingartner şi mergi cu eroii din Berlin până în Portugalia. Cu ce? Cu o rulotă Mercedes tip 303 (de unde titlul eliptic) dotată cu tot ce trebuie pentru o călătorie mai lungă. La volan e Jule, studenta la biologie, care tocmai a picat la examenul de biochimie, este însărcinată şi merge la prietenul ei Alex în Portugalia spre a se consulta dacă să păstreze sau nu sarcina. Dar drumul ei se încrucişează aventuros cu acela al lui Jan, student la ştiinţe politice, care află că nu mai primeşte bursă de studii şi se îndreaptă spre tatăl lui biologic, despre care n-a ştiut nimic până la 17 ani, când a primit informaţia că acesta lucrează pe un şantier în nordul Spaniei. Jule şi Jan sunt doi temători porniţi în căutarea unor certitudini. Poartă cu ei decepţii şi speranţe, dorinţe ce converg întru cunoaşterea de sine şi a lumii din jur. De aceea ei poartă discuţii teoretice despre orice, fără inhibiţii şi fiţoşenii. Filosofează despre sinucidere, despre capitalism şi comunism, despre sentimente şi originea speciilor, despre ei. Ajung să se certe când dialogul se încinge. Se despart, se întâlnesc din nou. Jan o salvează de la un posibil viol. Îşi continuă drumul, fac popasuri care îi apropie şi apeluri la conştiinţă care îi ţin la distanţă. Sunt tineri instruiţi, din "tânăra burghezie europeană", propagă idei de stânga, liberale, au dorinţa de a visa şi peisajele prin care alunecă îi îmbrăţişează cu tandreţe. Rezistă atracţiei de a se îndrăgosti unul de altul, tot mai vizibilă, până spre final, când are loc primul sărut. Evenimentul îndelung aşteptat e marcat oarecum candid, nu vulgar, prin aplauze în sală. Spun candid, pentru că publicul empatizează cu eroii şi se simte cât de mult s-a ataşat de ei. De altfel, regizorul avertizează printr-un citat din Rilke, aşezat la începutul poveştii, că "prima anticipare a eternului e să ai timp pentru iubire". Eroii vorbesc, se tatonează, vor să se miroasă chiar pentru a constata dacă sunt sau nu compatibili în iubire. Îmi amintesc de notele lui Stig Dagerman din romanul Urme de paşi sub apă, unde scriitorul suedez vorbeşte despre vraja primelor momente de intimitate dintre un bărbat şi o femeie care stă la temelia unei iubiri. Ceva din delicateţea acestei tainice apropieri este toarsă de-a lungul poveştii dintre Jule şi Jan.

Scenariul scris de Hans Weingartner şi Silke Eggert prin anii `90 aduce în dialog informaţii din diverse domenii, toate apropiate de viaţa eroilor, de interesul lor pentru lumea din jur. Mala Emde şi Anton Spieker sunt de un farmec total prin simplitatea şi delicateţea interpretării. La sesiunea Q & A, regizorul Hans Weingartner a mărturisit că a încercat să filmeze cu mai mulţi actori, dar a fost mereu dezamăgit de prestaţia lor. Din acest motiv scenariul a stagnat până i-a găsit pe Mala Emde şi Anton Spiker. Într-adevăr, foarte potriviţi pentru ceea ce reuşesc să facă pe ecran. Locurile de filmare se succed contrapunctic, firesc, legate de rularea lină a rulotei prin peisajul european. Banalitatea parcărilor de pe autostradă alternează cu spaţii sacrale sau misteriale: o mânăstire catolică din Franţa (prilej pentru o discuţie despre catolicism), peştera Altamira din Franţa (prilej pentru etalarea cunoştinţelor despre omul preistoric şi despre Picasso). Născut în 1977 la Feldkirch în Austria, Hans Weingartner este realizatorul mai multor filme de lungmetraj, dar acesta se pare că este cel mai lung. A obţinut premii importante şi probabil că şi acesta (de dată foarte recentă) va obţine în cursa festivalieră ce se va derula de aici înainte, întrucât o merită cu prisosinţă.

Aşadar, 303 este o frumoasă poveste a zilelor noastre spusă de un regizor înzestrat cu multă sensibilitate şi deschidere pentru dezbaterile unor probleme de actualitate. Lirismul e convertit în miracol existenţial, derulat cu fineţe de miniaturist, astfel că filmul are savoarea şi candoarea poetică a unor poeme... de Rilke. De ce nu?

Descarcă broşura TIFF 2018 aici.. Descarcă programul TIFF 2018 aici..



 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2018


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Woody Seinfeld - Povestea unui-pierde vară, Mihai Brezeanu
 În căutarea identităţii - Aurora Borealis: Északi fény / Aurora Borealis: Luminile Nordului, Anca Mureşan
 Peste 5.000 mii de spectatori s-au bucurat de prima ediţie TIFF Oradea, Comunicat de presă
 Cine-concerte şi evenimente speciale la Sinagoga Sion în cadrul primei ediţii TIFF Oradea, 2018, Comunicat de presă
 Un veac de nelinişte (cu Ingmar Bergman), Anca Mureşan
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2018


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer