Datorie morală, responsabilitate civică, a face sau a nu face ceva mai mult decât îţi permite fişa postului, reprezintă lupta de conştiinţă în care Asger cade în momentul în care primeşte un telefon de la Iben, o mamă care îi spune că a fost răpită. De aici se nasc o serie de trăiri şi emoţii contradictorii, care ţin spectatorul cu sufletul la gură şi care transformă filmul lui Gustav Moller, Den skyldige / The Guilty / Vinovatul într-un thriller psihologic ce te ţine încordat până la finalul proiecţiei. Deşi la început filmul pare să fie unul banal - prin identificarea victimei (Iben) şi a agresorului (soţul acesteia, Michael), cu Asger în rol de salvator - o tensiune psihologică se creează în momentul în care Asger insistă să rezolve cazul, în ciuda procedurilor rigide şi lente ale poliţiei. Prin utilizarea unor metode de manipulare a victimei şi de persuadare a acesteia, Asger reconstruieşte, pas cu pas, puzzle-ul răpirii, şi află că în ecuaţie mai sunt şi copiii femeii, o fetiţă de 6 ani şi frăţiorul acesteia, nou născut. După o serie de conversaţii cu fetiţa, în paralel cu telefoane ale femeii şi cu convorbiri cu dispeceratul sau cu diferiţi poliţişti implicaţi, Asger reuşeşte să afle întreaga gravitate a situaţiei în momentul în care trimite un echipaj de poliţie la casa acesteia, echipaj care relevă informaţii noi. Răsturnarea de situaţie care amplifică tensiunea şi deruta psihologică a spectatorului, survine în momentul în care investigaţiile lui Asger scot la lumină eroarea umană pe care acesta a comis-o în momentul în care s-a implicat emoţional în caz şi a tras concluzii eronate, în condiţiile unei carenţe informaţionale.
De-a lungul unei ore şi jumătate, filmul plimbă spectatorul printr-un labirint confuz al conştiinţei. Ce este etic şi ce nu, care sunt filtrele corecte pe care trebuie să le utilizăm în legătură cu celălalt, pentru a nu comite erori şi cât de mult contează aparenţele? - constituie o serie de întrebări pe care filmul le ridică. Sunt o serie de perspective care pun sub semnul întrebării capacitatea umana de a raţiona în momente critice în direcţia aflării adevărului. Astfel, dincolo de subiectul pur poliţist, Den skyldige / The Guilty / Vinovatul este o imagine a identificării şi integrării propriilor trăiri, în persoana celuilalt, fapt ce conduce la o abdicare a raţiunii în favoarea emoţiilor.