Un film surprinzător şi tumultuos, care vorbeşte despre iubire, trădare, dezamăgiri şi iertare. O poveste care îmbracă evenimentul dureros al morţii Ioanei, soţia lui Alexandru, într-un episod tragicomic din care nu lipsesc încăierările, lacrimile şi împăcările în faţa unui pahar cu vin. Aflarea adevărului infidelităţii Ioanei vine exact în ziua în care Alexandru împlineşte 42 de ani. De aici începe lupta între cei doi bărbaţi, pentru apărarea / cinstirea memoriei Ioanei. Felul diferit în care fiecare dintre cei doi au iubit-o pe Ioana, conturează şi o percepţie diferită a ei, ca om. Itinerarul tacit în care Alexandru îl poartă pe Sebastian, în cunoaşterea tardivă a soţiei sale este însoţit de o luptă de orgolii care creează firul amuzant al poveştii. Caracterul efeminat al lui Sebastian completează în mod inconştient lipsa Ioanei, prin micile gesturi casnice pe care acesta le face sau prin grija de care încearcă să dea dovadă faţă de Alexandru. Felul în care cei doi bărbaţi trec de la o extremă la alta - de la împărţirea de pumni, la aceea de tovarăşi de pahar - expune modul în care funcţionează psihicul uman în situaţii tragice. Nu este vorba despre labilitate emoţională, ci despre neputinţa de a lupta cu iminenţa morţii. Singurele lucruri rămase sunt amintirile, regretele, reproşurile şi iertarea. Ioana nu mai poate fi adusă înapoi, iar acesta este cel mai puternic adevăr care îi aduce pe cei doi laolaltă.
Cu toate acestea, cele două caractere opuse, Alexandru şi Sebastian, împart oarecum sufletul publicului în două. De partea cui să fii? Cine a iubit-o mai mult pe Ioana? Sunt întrebări care te rod pe parcursul întregului film. Senzaţiile care te cuprind de fiecare dată când unul dintre bărbaţi îşi revendică adevăratul sentiment de iubire faţă de Ioana adâncesc şi mai mult durerea abisală a efemerităţii sentimentului de iubire.