Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Gardenia

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Trei generaţii... plus încă una - Gardenia


iunie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Când vine cu ceva zestre de acasă, mireasa pare mai frumoasă... decât e ea în realitate. Ca să înţelegi cum şi de ce a apărut acest text în repertoriul Teatrului Odeon, ar trebui pornit, poate, de la contextul politic, economic, administrativ: spectacolul este produs în cadrul Proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe, ajuns la a treia ediţie, co-finanţat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene 2017-2020.

Dincolo de europenism şi diversificare culturală, mi se pare că accentul cade, în cazul de faţă, pe "co-finanţare". Adică, piesa polonezei Elżbieta Chowaniec, cu care autoarea debutase în anul 2007, la vârsta de 25 ani, a fost promovată / susţinută nu doar sub aspect cultural, ci şi financiar. Iar faptul că, din cariera unei tinere "dezvoltatoare dramaturgice" care a continuat să producă piese pentru copii şi adulţi, scrierea de debut rămâne - după zece ani - cea mai reprezentativă, spune ceva; dacă nu mult, totuşi destul... Ca, de altfel, şi amănuntul că ea a fost jucată doar în ţări ale Europei Răsăritene precum Ungaria, Slovacia, Rusia şi (acum) România. Cum se dădeau, la Sorbona, în perioada interbelică, diplomele tip B.O. "Bon pour l'Orient"...

De ce să fi fost aleasă tocmai Gardenia - planta, pentru a face înţeleasă o parabolă, şi aşa, destul de străvezie, a generaţiilor succesive care preiau şi amplifică, în evoluţia lor, calităţile, dar mai ales defectele moştenite ereditar? În fond, ea se putea numi, tot aşa de aromat, şi "Iasomia", "Iedera" sau (de nu?) chiar "Păpădia" - dacă juna autoare era pasionată de grădinărie şi ţinea, cu tot dinadinsul, să-şi facă înţeleasă, cu ajutor de la florărie, ideea de bază. Probabil că, dând înainte o raită prin "mare ţi-e grădina, Internetule" a fost fascinată de calităţile plantei-etalon: "Gardenia se înmulţeşte prin butaşi care se înrădăcinează în perlit, turbă sau nisip, pe parapeţi încălziţi. Înrădăcinarea puternică asigură un sistem radicular dezvoltat în adâncime şi ramificat, care explorează un volum mare de sol (adică se tot întinde -n.m.). Planta puternic înrădăcinată are o capacitate ridicată pentru valorificarea apei şi a substanţelor nutritive. "E scris adânc" - cum ar spune Jupân Dumitrache. Ba nu-i deloc adânc; doar preţios şi nici măcar livresc, ci doar pseudo...

Trama pe care o începe, o continuă, o sfârşeşte şi o tot ia de la capăt (de patru ori!) această Elżbieta Chowaniec are numai calităţi: este simpl(ist)ă, previzibilă şi monotonă. Un şirag - nu de perle, ci de femei, care îşi expun, una după alta, evoluţia lor matrimonială, căci familia rămâne baza societăţii (de la Marx până în America-cea-corectă-politic): un parcurs repetitiv, aproape identic, de vise, vicii, erori, dezamăgiri, toate încununate cu câte o maternitate regeneratoare... de alte erori, nefericiri, eşecuri. Şi care - cu cele mai bune intenţii, dar şi cu cele mai stupide greşeli - sfârşesc (aţi ghicit!) identic.

Fiecare dintre aceste femei naşte o fată, după care tot edificiul conjugal, cu speranţe cu tot, se duce dracului - ele rămânând, săracele, să-şi ducă singure amarul, să spere că "cea mică" va avea mai mult noroc şi se va împlini... va înflori. Ca o gardenie? Evident (deci deloc neaşteptat) că, la rândul ei, "cea mică" va repeta şi chiar spori greşelile materne. Pe undeva, piesa trimite cu gândul la povestea vetustă a celor Trei generaţii ale Luciei Demetrius, jucată şi ea la acelaşi Odeon - doar că este ceva mai modernă, mai ritmată / concentrată dar şi mai strict enunţiativă, convenţională şi săracă în substanţă dramatică. Sau la povestirile Rodicăi Ojog Braşoveanu din volumul "Bărbaţii sunt nişte porci"...

Ce să scoţi tu, regizor, din aşa o schemă didactic-afirmativă, cu pretenţii de feminism axiomatic, altfel precar construită şi foarte limitată în idei, în nuanţe etc? Nu ştiu dacă tânărul Zoltán Balázs, şcolit la Cluj şi emigrat în Ungaria, a venit la pachet cu textul şi co-finanţarea. Dar, de străduit, s-a străduit să facă un spectacol curăţel, cât mai suportabil între limitele impuse. Cu ajutorul inspirat al scenografului Constantin Ciubotariu şi al Andradei Chiriac (autoarea costumelor), a scos la lumină un decor aerisit, chiar agreabil, scăldat în culorile vii, delicate ale... gardeniei însăşi: alb şi galben, dar tensionate într-o ciocnire brutal-cromatică cu negrul care circumscrie dispozitivul de joc, dar şi cu rochia Femeii I - un fel de mamă şi matcă a şirului de evocări şi văicăreli, de insanităţi, de necazuri şi nenorociri, care se revarsă, de la un capăt la altul al spectacolului. A mai izbutit să diferenţieze, cât de cât, identitatea femeilor personaj (străbunica-bunica-mama-fiica) prin segmentarea spaţiului scenic în care acestea sunt fixate, ca în nişte rame de tablou, să se producă şi reproducă.

Structura poveştilor, decurgând în episoade succesive şi inerţial-previzibile, cu monologuri obositoare şi care diminuează la minimum comunicarea dintre eroine, relaţia directă reprezintă - în cazul de faţă - un impediment, mai ales că limbajul folosit este uniform (al autoarei, nu al personajelor imaginate). De aici, dificultatea de a le da contur, identitate. Căci, atunci când toatele cele patru eroine spun cam acelaşi lucru şi cam în acelaşi mod... greul se mută pe umerii interpretelor.

Am înţeles că unul dintre rosturile acestui spectacol a fost acela de a le servi pe tinerele Simona Popescu (Femeia III) şi Mădălinea Ciotea (Femeia IV), recent angajate, la debutul lor pe Calea Victoriei. Generoasă intenţie, nimic de spus, de care cele două actriţe se achită cu devotament şi chiar cu destul profesionalism; chiar dacă se simte, în jocul lor, o oarecare stinghereală. Dar aceasta poate fi pusă, eventual, în seama tracului de debut (eu am văzut spectacolul a doua zi după premieră, într-o sală plină de invitaţi: rude, prieteni, cunoştinţe).

Cum, tot atât de bine (sau de rău), evoluţia lor scenică avea să fie, inevitabil, marcată de schematismul personajelor. Din acest punct de vedere, Antoaneta Zaharia (Femeia I) şi Paula Niculiţă (Femeia II), iau - cum se spune - caimacul, consumând şi epuizând, normal, resursele limitate de întâmplări şi semnificaţii, de autentic, dramatic sau emoţionant. Şi o fac cu aplomb, cu evoluţii conflictual-temperamentale, conferind personajelor pe care le întruchipează farmecul ce tocmai le lipseşte de la mama-autoare. Altfel spus, lăsate pe locurile III-IV, cele două nou-venite trebuie să se mulţumească cu... ce le-a mai rămas; să se străduiască spre a încropi, apoi a afirma şi (eventual) a convinge că-şi merită locul la un teatru de Capitală, subvenţionat şi, deci, nu atât de expus cerinţelor de audienţă / comerciale. Dacă au reuşit, într-o măsură onorabilă, este exclusiv meritul lor şi nu al decidenţilor care le-au plasat, ca pe nişte manechine, într-o afacere de mâna a II-a.

Şi, poate ca toată încropeala să fie şi mai deranjantă, la intrare mi-a fost înmânată, cu multă generozitate, un fel de fiţuică (de mărimea unei foi de caiet şcolăresc) cu funcţia precisă a unui inexistent caiet-program de sală. Mersi frumos, dragă secretariatule artistic, dar aceleaşi date se culeg de pe site-ul spectacolului, fără a mai risipi hârtia. Pentru inspiraţie, calitate şi promptitudine în acest sens, se recomandă conducerii Teatrului Odeon rafinatul şi consistentul album ce însoţeşte, la Teatrul Mic, spectacolul Ţinutul din miezul verii. Altceva... cu totul altceva!

Gardenia
De Elżbieta Chowaniec
Traducerea Luiza Săvescu
Regia Zoltán Balázs (Ungaria)
Decorul Constantin Ciubotariu
Costumele Andrada Chiriac
Femeia I - Antoaneta Zaharia
Femeia II - Paula Niculiţă
Femeia III - Simona Popescu
Femeia IV - Mădălina Ciotea



 Toate articolele despre Gardenia


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Bogdan Burileanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer