Anul Centenar a fost de asemenea sărbătorit, cei prezenţi pe scenă fiind veniţi din toate colţurile ţării, alături şi de câţiva invitaţi - profesori şi studenţi aflaţi la studii sau în cadrul unor programe de schimb - din Franţa, Spania, Grecia şi Vietnam.
Programul a cuprins desigur preponderent adaptări, panoramând o arie foarte largă de stiluri muzicale, trecând de la creaţia unor mari foşti violoncelişti şi compozitori precum Villa Lobos, Pablo Casals sau Davidov, la piese de mare popularitate de asemenea reorchestrate precum Passacaglia de Haendel/Helmerson, Alla Turca de Mozart/Cazacu, Carmina Burana de Carl Orff sau Thunderstroke de AC/DC.
Prima parte a serii a aparţinut ansamblului Violoncellissimo, creat şi coordonat de Marin Cazacu, un proiect deja binecunoscut nu doar în România, care a reuşit să contribuie mult la scoaterea din anonimat a instrumentului cu sunetul cel mai apropiat de vocea umană, aşa cum este recunoscut a fi violoncelul, pentru ca în partea a doua scena să se umple de orchestra de 100 de violoncele, o impresionantă forţă artistică, pe care pe viu o vedeam pentru întâia oară.
Performanţa tehnică şi muzicală a fost mai mult decât remarcabilă. Ştiam, având ocazia să văd "la lucru" formaţia Violoncellissimo şi respectiv partida de violoncel a Orchestrelor Naţionale de Tineret ale României, că şcoala maestrului Serafim Antropov, dusă acum mai departe de principalul său continuator, care este Marin Cazacu, este astăzi una dintre cele mai prolifice pepiniere de valori ale învâţământului muzical românesc. Despre modul în care Marin Cazacu a reuşit şi reuşeşte să menţină Orchestrele Naţionale de Tineret ale României, graţie unui talent unic de relaţionare cu oamenii, în general, pe lângă multe alte calităţi, eram edificat.
Ceea ce m-a impresionat, totuşi, a fost un lucru situat peste culorile sonore extraordinar de diverse, frazările pline de forţă emoţională excelent desenate muzical de Cristian Mandeal, acurateţea intonaţiei sau omogenitatea partidelor.
Este vorba despre senzaţia pe care am avut-o ca cetăţean al României acum, în anul centenar, văzând o breaslă atât de unită. Pe scenă s-au aflat cu siguranţă multe orgolii, multe şcoli şi mai ales mulţi dintre cei mai importanţi formatori ai şcolii româneşti actuale de violoncel. S-au aflat, de asemenea, laolaltă, mai multe generaţii, în contextul în care societatea noastră excelează, din păcate, printr-un climat al dezbinării generale, în care generaţiile se izolează se dispreţuiesc şi învinuiesc tot mai mult, pe seama unui funest sentiment de ratare generală. Pe scenă s-au aflat, cu ocazia acestui concert, muzicieni cu agende diverse şi poate chiar opuse... dar, aşa cum din păcate se întâmplă tot mai rar în societatea noastră, toţi cei prezenţi dădeau impresia a avea, totuşi, un numitor comun. Pasiunea pentru muzică, violoncel şi disponibilitatea de a face parte cu mândrie dintr-o mare familie profesională. Faptul că relaţiile din interiorul breslei sunt bune, chiar excelente, la un nivel care depăşeşte hotarele României şi nu de ieri de azi, s-a simţit dincolo de forţa muzicii. Seara de 12 iulie 2018 s-a petrecut la Ateneul Român sub semnul forţei prieteniei.
Unde oare am fi dacă, asemenea lor, ar fi şi alte categorii profesionale? Unde am fi dacă, măcar la nivelul învăţământului muzical românesc, lucrurile ar sta astfel la - de ce nu - toate disciplinele de studiu?
În ceea ce priveşte zona muzicală, din fericire, exemplul violonceliştilor nu este singular. Nimeni nu-i concurează deocamdată, însă, în ceea ce priveşte puterea de mobilizare.
Violoncellissimo 100 are cu adevărat motive să spună că reprezintă acea Românie pe care ne-o dorim.
Din fericire, a şaptea "Vară Magică" este de-abia la început, Lanto Communication propunându-şi să realizeze o stagiune unică, prin care să omagieze Centenarul Marii Uniri din 1918, în această idee orchestrele care vor urca pe scena Ateneului Român, în perioada 11 iulie - 29 august 2018, urmând să aibă, simbolic, câte o sută de membri.
Stagiunea cuprinde 12 concerte, printre care unul susţinut cu instrumente baroce, aducând pe scenă peste 100 de artişti români, maghiari şi saşi, alături de muzicieni din Olanda, Germania şi Ungaria pe scena Ateneului, care vor interpreta Matthäus-Passion de Bach, dar şi mai multe concerte din seria "Orchestre europene omagiază România", în contextul căreia vor urca pe scenă Orchestra Naţională de Tineret a Germaniei, Orchestra Naţională de Tineret a Spaniei, London School Simphony Orchestra, Wiener Jeunesse Orchester şi Orchestra Naţională de Tineret a Franţei, cărora li se vor alătura Orchestra Naţională Simfonică a României, Orchestra Română de Tineret şi Orchestra de Tineret România-Moldova.