Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Pescăruşul

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Undeva, într-un rol secundar, bunătatea - Pescăruşul


iunie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pescăruşul lui Andrei Şerban de la unteatru are 10 personaje. Dintre acestea, unul profesează o meserie ciudată: bunătatea.

Doctorul Dorn (Richard Bovnoczki sau Vitalie Bichir) e un fost. Un fost bărbat dorit de toate femeile, un fost intelectual vizitat de idealuri, un fost doctor jurând să facă bine pacienţilor lui.

La ora Pescăruşului cehovian, ni se prezintă îmbătrânit înainte de vreme, lucid, blazat, uneori cinic. Şi totuşi, el este cel care produce două dintre cele mai puternice, apăsătoare, inexplicabile şi emoţionante gesturi ale întregului spectacol.

Mai întâi, doctorul e primul şi, până la urmă, singurul care încurajează viziunea dramaturgică a lui Treplev (Bogdan Cotleţ sau Anghel Damian sau Bogdan Nechifor). Apoi, e, de asemenea, singurul care îi întinde o mână (citeşte: o îmbrăţişare) învăţătorului Medvedenko (Liviu Pintileasa sau Ionuţ Vişan).

Ambii îi răspund cu o emoţie imposibil de povestit. Uriaşa foame de empatie, de afecţiune, de atenţie se revarsă în cele câteva clipe când realizează că un alt om, în carne şi oase, se opreşte o clipă asupra lor, îi vede cu adevărat, le mângâie suferinţa, le încurajează speranţele. Mâinile doctorului sunt sărutate, umerii săi strânşi în îmbrăţişare. Mulţumirile se amestecă febrile cu lacrimile.

De unde vin gesturile acestea ale doctorului? Ce le determină? Ce le justifică? Cine este, de fapt, acest om care priveşte din depărtare, fie absent, fie detaşat, zbaterea celorlalţi: a marii actriţe Arkadina, a scriitorului de succes Trigorin, a tinerei actriţe Nina, a scriitorului de ne-succes Treplev, a iubitoarelor fără de iubit Maşa şi Polina, a bătrânului aflat aproape de finalul vieţii sale netrăite Sórin, a bărbatului obsedat de sărăcie şi supravieţuire Medvedenko, a vechilului brutal şi nostalgic Şamraev?

Într-o lumea bramburit-isterică, pare că aceste puseuri de bunătate pură, neurmărind o recompensă de vreun fel, vin de nicăieri. Sau, mai degrabă, din altă parte. Cumva, ele fracturează dur curgerea ultra-dinamică a spectacolului (ritmul & fluenţa montărilor lui Andrei Şerban ar merita studiate la UNATC!), fără a-i diminua în vreun fel calitatea.

Din contră, pe umerii lor, memoria, aflată în căutarea înţelegerii, construieşte posibile scenarii. Cum ar arată o lume în care cei doborâţi ar fi ridicaţi, în care cei ridiculizaţi ar fi încurajaţi, în care cei scuipaţi ar fi sărutaţi?



 Toate articolele despre Pescăruşul


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 unPescăruş la unTeatru de unŞerban - Pescăruşul, Mihai Brezeanu
 Pescăruşul de Cehov în regia lui Andrei Şerban, aflat la prima colaborare cu unteatru (independent) în România, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer