Programul pregătit a cuprins piesa Levante a compozitorului Dan Dediu, Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Beethoven şi Simfonia XI-a de Şostakovici pentru concertele de la Bucureşti din cadrul Festivalului Internaţional Vara Magică şi Young Euro Classic de la Berlin, unde pentru a cincea oară (cifră record) una dintre Orchestrele Naţionale de Tineret ale României este invitată. Young Euro Classic este unul dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate orchestrelor de tineret, festival care a fost în 2012 şi rampa de lansare internaţională a Orchestrei Române de Tineret.
La Festivalul Internaţional Enescu şi Muzica Lumii de la Sinaia şi cel din Italia, de la Dobbiaco, Festivalul Internaţional Alto Aldige, în prima parte a serii a fost prezentat Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Brahms, solistă Oxana Corjos.
Această "chimie" pe care dirijorul Cristian Mandeal reuşeşte să o creeze în relaţia cu tinerii săi colegi din 2008, de când a preluat sarcina formării artistice a Orchestrei Române de Tineret, prima orchestră creată de violoncelistul şi profesorul Marin Cazacu în cadrul proiectului educaţional Orchestrele Naţionale de Tineret ale României, această relaţie cu totul specială a fost şi de această dată cheia succesului imens care a răsplătit efortul artistic al tinerilor muzicieni la finalul tuturor celor patru concerte.
Această comunicare artistică, atipică pentru societatea noastră în care dialogul şi conlucrarea dintre generaţii e tot mai redusă, reprezintă, cred, alături de selecţia bazată strict pe criteriul valorii, cea mai importantă cheie a succesului de care Orchestra Română de Tineret nu a încetat să aibă parte încă de la primul concert care a avut loc în data de 19 august - de ziua lui George Enescu - în anul 2008, în Sala mare a Cazinoului din Sinaia şi până acum.
Nu întâmplător seria concertelor a început şi de această dată tot la Sinaia, locul tradiţional de pregătire al Orchestrelor Naţionale de Tineret ale României, unde a fost oferită prima versiune a dificilului program ales pentru această serie de proiecte. Cel mai interesant a fost de urmărit parcursul celor două lucrări pentru orchestră, este vorba despre Levante de Dan Dediu, lucrare compusă special pentru a fi interpretată de Orchestra Română de Tineret în prima audiţie absolută oficială la Berlin în impresionanta sală Konzerthaus şi despre tulburătoarea Simfonie a XI-a de Şostakovici, partituri care solicită la maximum chiar şi potenţialul orchestrelor profesioniste.
Levante este o lucrare care continuă o parte din preocupările compozitorului pentru punerea citatului sau a anumitor teme ori texturi sonore de inspiraţie folclorică într-un context ideatic regional, discursul din Levante încercând să redea publicului grozăvia convieţuirii ludicului, a aproximativului, a băşcăliei mereu trecătoare, cu un fond spiritual profund, cu reverberaţii aducând cu Oedipul enescian pe alocuri. Lucrarea a pus în valoare ambiţia tinerilor muzicieni de a arăta că pot susţine treceri de registru situate la distanţe mari din punct de vedere afectiv, Cristian Mandeal reuşind să propună o versiune care a proiectat atractiva lucrare ca pe o frescă a unor moravuri "vechi de când lumea" în spaţiul nostru levantin.
Foarte bine primită de tinerii muzicieni, lucrarea a impresionat publicul din Sinaia, Bucureşti şi Berlin, un rol important având la această reuşită ştiinţa autorului de a doza proporţiile lucrării în acord cu modul şi durata de percepţie a publicului din ziua de azi.
Simfonia a XI-a de Şostakovici, supranumită "anul 1905" a fost cheia de boltă a programului propus de Cristian Mandeal şi Orchestra Română de Tineret cu ocazia acestui ultim periplu european. Evocare a momentelor care au definit revoluţia rusă din 1905, această lucrare propune o desfăşurare filmică a textului muzical, într-un mesaj pe care astăzi avem libertatea de a-l percepe în cu totul altă cheie decât cea în care - în mod oficial - ar fi fost scrisă această muzică de către Şostakovici în anul 1957.
Şi de această dată, Cristian Mandeal a reuşit să lucreze această muzică pe înţelesul orchestrei. Să obţină acel inefabil fir roşu care trece de la un instrument la celălalt, într-un discurs tematic susţinut pe respiraţii largi, în care tensiunile acumulate reuşesc să pună în undă sentimentul apăsător al nemulţumirii surde, pentru a erupe cu toată virulenţa, vulcanic, în părţile în care raţiunea pare că nu a existat niciodată.
În ovaţiile care au izbucnit de fiecare dată la finalul lucrării se simţea recunoştinţa publicului, fie el român, german sau italian pentru această experienţă artistică deosebită, care depăşea în mod surprinzător convenţia clasică de concert, transformându-se prin resorturi nevăzute în cea a unei noi experienţe de viaţă, care lărgea orizontul tuturor celor prezenţi.
Concertele instrumentale propuse în programul acestui turneu au dat întâietate pianului, ca instrument solist, prin două capodopere. Este vorba despre Concertul nr. 1 de Brahms care a avut-o ca solistă pe pianista Oxana Corjos şi Concertul nr. 1 de Beethoven, solist fiind Mihai Ritivoiu.
O adevărată specialistă a acestui concert, Oxana Corjos a revenit pe scena centrului de proiecte culturale din Dobbiaco la festivalul de la Alto Aldige. Minuţioasă, plină de temperament, Oxana Corjos a dat contur şi personalitate unei lucrări considerată o adevărată simfonie cu pian, piatră de încercare pentru orice pianist. Tocmai de aceea, concertul este mai mult asimilat ideii de forţă, o preconcepţie căreia solista, având concursul unui acompaniament atent, în care intenţiile solistice erau cu grijă preluate de partidele şi instrumentele soliste, i-a opus o energie îmbrăcată în vălurile unei subtile delicateţi feminine.
Mihai Ritivoiu a impresionat printr-un discurs sensibil, interiorizat, dar senin şi plin de sugestie.
Voi încerca să descriu un moment din timpul interpretării de la Berlin. Având locul desemnat pentru filmare şi fotografii în spatele scaunelor din stal, eram oarecum coleg de rând cu un foarte bătrân meloman, care asista la concert în scaunul său cu rotile. Era în timpul părţii a doua, iar figura împăcată, relaxată, a bătrânului care asculta cu ochii închişi dând doar uşor din cap în ritmul muzicii, se suprapunea cu partea a doua a concertului în care tuşeul serafic al lui Mihai Ritivoiu evoca parcă o dorinţă nemărturisită a compozitorului, a seniorului ascultător, a noastră a tuturor... de a suspenda clipa, de a convinge acest moment de graţie să nu plece. Figura colegului meu de rând, pentru care acest deziderat pare să se fi realizat, cred că ar fi fost cel mai frumos compliment pentru interpretarea tânărul pianist român.
Despre seriozitatea şi climatul profesional cu totul special care este prezent de fiecare dată în rândul membrilor Orchestrei Române de Tineret am mai scris. De aceea cred că în loc de concluzie, la reuşita acestui proiect deosebit care a adus pe tinerii muzicieni români pe scena a nu mai puţin de patru festivaluri internaţionale în mai puţin de o săptămână cel mai bine îşi găseşte locul o recentă declaraţie a dirijorului Cristian Mandeal: "Deşi tânără, vârsta de 10 ani a orchestrei îi dă un nou prestigiu şi în acelaşi timp obligă. Se spune, pe drept cuvânt, că a te afirma este greu, dar încă şi mai greu este a te menţine. În ultimii ani, această orchestră s-a impus ca un nou reper cultural al României cu valoare de brand naţional, pornind de la iniţiativa extraordinară a lui Marin Cazacu S-au perindat trei generaţii de tineri muzicieni de pe tot cuprinsul ţării, într-un număr impresionant de aproximativ 1.000 de instrumentişti ce şi-au completat şi perfecţionat abilităţile interpretative individuale, învăţând în paralel să se exprime plenar în cadrul riguros impus de apartenenţa la o colectivitate superioară. Mi-e greu să pretind că după 10 ani am fi intrat într-o nouă etapă. Orchestra se naşte şi renaşte fără întrerupere, noile generaţii înlocuindu-le rapid pe cele devenite între timp mature. Lucrul este fără de sfârşit şi fără o finalitate vizibilă. Nu te poţi pensiona ca membru al unei orchestre de tineret. Scopul acesteia este să creeze noi şi noi eşaloane de instrumentişti bine pregătiţi pentru o viitoare carieră într-o orchestră profesionistă, aducând în cadrul acestora nu doar un aport artistic superior, dar şi o nouă mentalitate, mai sănătoasă faţă de trecut, privitoare la calitatea şi obligaţiile unui instrumentist de orchestră."
