Studii: Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Secţia Actorie, Promoţia 2014, Clasa Prof. univ. dr. habil. Miklós Bács.
Participă la Gala HOP 2018, la secţiunea Individual cu Eduard al IV-lea de Luigi Pirandello.
Cătălin Asanache (foto: Andrei Gîndac)
Răzvan Penescu: Cine eşti tu?
Cătălin Asanache: Sunt actor, regizor şi fotograf.
R.P.: Cum te-ai apucat de teatru?
C.A.: Încă de când eram copil am avut o legătură strânsă cu arta. Cântam la pian, desenam şi luam în serios ceea ce făceam în timpul serbărilor de Crăciun sau în cadrul altor evenimente culturale la care am participat ca elev. Nu ştiu exact când sau cum s-a întâmplat să iau hotărârea de a face teatru. Ştiu doar că teatrul m-a ajutat să văd un drum spre al cărui orizont încă mă îndrept. În liceu m-am înscris într-o trupă de teatru şi deoarece m-am simţit bine pe scenă am continuat să mă pregătesc pentru admitere. La Bucureşti n-am intrat. Apoi am dat la Cluj şi am intrat.
R.P.: În aceste vremuri dificile pentru artă şi artişti, de ce te-ai apucat de teatru?
C.A.: Am impresia că teatrul a cunoscut vremuri uşor mai dificile decât cele de acum şi, de altfel, eu nu mi-am dorit decât să am o meserie de care să mă pot îndrăgosti în fiecare zi.
R.P.: Dacă ar fi să alegi din nou, ai mai alege teatrul? Ce ţi-ai spune ţie dacă ai putea să te întorci în timp cu 5 ani?
C.A.: Nu-mi dau seama. Poate că nu aş mai alege teatrul. Sau poate că l-aş alege. Câteodată cred şi că teatrul m-a ales pe mine. Să mă întorc în timp?! Da, sună foarte frumos! Îmi imaginez că mai întâi m-aş lua în braţe. Şi poate că apoi mi-aş spune să fiu mai atent... la oameni, la situaţii.
R.P.: Ce te-a învăţat şi ce nu te-a învăţat şcoala de teatru? De unde învaţă un actor dincolo de şcoală?
C.A.: Să iubesc şi să respect teatrul. Însă cred că există un contrast puternic între ceea ce învăţăm în facultate şi ceea ce se întâmplă după, în industrie. Eu cel mai mult am învăţat din întâlnirile pe care le-am avut.
R.P.: Ce ai şi ce nu ai din ceea ce crezi că ar trebui să aibă un actor? Care sunt punctele tale tari şi punctele slabe?
C.A.: Cred că un actor trebuie să vrea să acţioneze. Iar eu am această voinţă. Dar nu-mi place că uneori sunt înfrânt de propriul meu orgoliu. Mai cred şi că în funcţie de context orice punct slab poate deveni unul forte şi invers.
R.P.: Să facem un exerciţiu de generozitate. "Vinde" unui director de teatru în două rânduri un coleg de facultate pe care îl admiri.
C.A.: Am petrecut destul de mult timp împreună ca să pot să spun, cu mâna pe inimă, că într-adevăr Ciprian Nicula face parte dintre acei oameni care ar putea excela în orice domeniu şi-ar dori. Suntem norocoşi însă că îşi doreşte să facă teatru.
R.P.: Şi acum unul de admiraţie. Povesteşte despre un actor / actriţă pe care îl / o admiri.
C.A.: O admir pe Andreea Tănase! Sunt surprins de felul în care acţionează când se află pe scenă. Mă fascinează prin prezenţa sa. Este o actriţă plină de substanţă, o artistă autentică şi nu în ultimul rând o persoană dragă inimii mele.
R.P.: Eşti spectator de teatru? Ce îţi place să vezi pe scenă?
C.A.: Sunt spectator de teatru. Încă din timpul facultăţii am înţeles că nu tot ceea ce vedem pe scenă este teatru. Poate şi de aceea pe scenă prefer să văd teatru.
R.P.: Ai nevoie de critică? Ai nevoie de aplauze? Crezi în ele?
C.A.: Sigur că da. Eu cred foarte mult în critica de specialitate şi în public.
R.P.: Ce nume îţi vine în minte când spui "Regizorul"? De ce?
C.A.: Niciun nume. Probabil fiindcă nu am un singur regizor preferat.
R.P.: Ce citeşti, ce vezi, ce asculţi, ce visezi? Ce mai faci cu plăcere în afară de teatru?
C.A.: În ultima perioadă am citit William Shakespeare. Acum citesc Forţa centrului vizual de Rudolf Arnheim. Îmi place să văd Michelangelo Antonioni, Peter Greenaway, Ingmar Bergman, Martin Scorsese, Jim Jarmusch, Roman Polanski, Michael Haneke, Andrei Tarkovsky şi aşa mai departe. Văd şi Vincent van Gogh, Johannes Vermeer, Pieter Bruegel cel Bătrân, Michelangelo Buonarroti, Constantin Brâncuşi, Francisco Goya, Michelangelo Caravaggio, Jackson Pollock şi alţii. Printre fotografii mei preferaţi se numără Sebastião Salgado, Henri Cartier-Bresson, Richard Avedon, Saul Leiter, Josef Koudelka, Felix Nadar, Irving Penn, Jacques-Henri Lartigue şi André Kertész. Începând nu de mult şi până de curând am simţit să ascult muzică clasică. În special simfoniile lui Anton Bruckner şi pe cele ale lui Ludwig van Beethoven. Glenn Gould. M-am oprit apoi la Chet Baker. Iar în ultimele zile am ascultat muzică electronică. Visez să fac un tur al muzeelor mele preferate. În timpul liber îmi place să călătoresc.
R.P.: De ce nu ai emigrat? Ce te-a ţinut în ţară?
C.A.: Am preferat să rămân lângă familie şi prieteni dar nu exclud posibilitatea de a pleca într-o bună zi.
R.P.: Dacă ar fi să alegi doar o direcţie, te-ai vrea mai curând angajat într-un teatru naţional sau implicat în proiecte independente? Ai prefera teatrul sau filmele? Reclame sau show-uri de televiziune?
C.A.: Aş alege şi teatrul şi filmul.
R.P.: Ce îţi place în teatrul românesc?
C.A.: Îmi place că în teatrul românesc există oameni frumoşi.
R.P.: Ce nu îţi place în teatrul românesc?
C.A.: Zăbava.
R.P.: Pirandello nu e deloc un autor simplu de înţeles. Cum te-ai întâlnit cu el?
C.A.: Căutând, tot căutând...
R.P.: Ce speri să se întâmple la HOP? Dar după HOP?
C.A.: La HOP sper să fie frumos. După HOP sper să fie bine.