Ferma animalelor nu e doar o metaforă - Ferma

Să dăm cuvântul google-ului: "ferma animalelor"

https://fermaanimalelor.ro/
Pentru familii fericite! Ferma Animalelor este locul perfect pentru timp de calitate petrecut cu familia sau prietenii! Descoperă...

https://fermaanimalelor.ro/exploreaza-ferma/restaurant-si-magazin/
Experienţa ne-a ajutat să facem un meniu care să îi binedispună şi pe copii şi pe adulţi... Intrare în fermă Magazin de jucării la fermă Recepţia fermei Jucării...

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ferma_animalelor
Ferma animalelor este un roman distopic scris de George Orwell. Publicat în Anglia în 17 august 1945, cartea reflectă evenimentele care au dus la şi din...

Suntem în 2018. Scriu acest text pe 23 august, după-amiaza. Sunt 70 de ani de Andrei Pleşu. E o zi mişto.

Acum 29 de ani, pe 23 august, se mergea încolonat pe stadionul omonim pentru obişnuitele demonstraţii regizate & omagiale. Era o zi naşpa.

Cum bine zice wiki mai sus, Orwell şi-a publicat romanul Ferma animalelor în 1945. După 18 ani de Stalin la conducerea URSS (aveau să mai urmeze încă 8).

Suntem în 2018. Stalin e mort de peste 65 de ani, URSS-ul e oale şi ulcele de vreo 27, iar "Ferma animalelor" e un loc de distracţie în Pantelimonul pre-bucureştean. Ce ne priveşte pe noi Orwell?

În 2016, Ovidiu Mihăiţă a zis că ne priveşte. Şi a dramatizat romanul. Apoi, alături de Cari Tibor (muzică), Norbert Lovasz (lumini) şi Cristian Popescu (sunet), a creat, la teatrul timişorean independent Auăleu, spectacolul Ferma. Cu trei actori (Christine Cizmaş, Marian Pârvulescu, Ioan Codrea) şi trei muzicanţi (Andrei Racolţa, Cristian Popescu şi Ovidiu Mihăită himself).

Din 2016 până azi, am avut şi avem cele pe care le ştim în guvernul şi parlamentul patriei. Pare că Ovidiu Mihăită a avut darul premoniţiei. Deşi tema libertăţii & bunăstării spulberate de porcii căţăraţi în vârful speranţelor unor oameni / animale dispuşi să creadă iarăşi şi iarăşi, până la infinitul auto-distrugerii, aceleaşi şi aceleaşi basme de adormit propriile conştiinţe, nu e deloc nou. După cum nici ce trăim din 2016 încoace nu e deloc nou.

Am văzut Ferma la mijloc de iulie 2018, la Gărâna, ca parte din programul extins al faimosului festival de jazz. S-a jucat pe zi, în curtea Hanului la Răscruce. În ciuda unor probleme organizatorice şi a unei întârzieri, s-a auzit şi s-a văzut bine, s-a râs mult, s-a cântat entuziast, s-a aplaudat efervescent.

Cu aşa actori & muzicanţi, era şi greu să fie altfel. Textul, însă, ca şi durata de aproape 2 ore a spectacolului, ar fi putut, poate, să nu se plieze pe mojo-ul unei amieze blânde de vară, undeva, la munte, la o mie de metri altitudine, în vacanţă.

Gărâna, însă, rămâne un spaţiu cu totul special. Iar publicul ei e principalul responsabil pentru asta. Din ipostaza de cetăţean îngrijorat de pericolul dictaturii, revoltat de nedreptate, vizitat de disperare în faţa strâmbătăţii lumii nu se poate intra în vacanţă.

Copiii se bucură că există un loc de amuzament drăguţ, senin şi roz pe nume "Ferma animalelor". Părinţii poate că ar trebui să evite, totuşi, posibila confuzie şi să îşi îndrume urmaşii spre adevăratul sens al expresiei. Romanul lui Orwell şi spectacolul Auăleilor demască hidoşenia unei vieţi în care singura nuanţa de roz e de găsit pe pielea porcilor care (ne) conduc.

Auăleu
Ferma
Dramatizare de Ovidiu Mihăiţă, după Ferma Animalelor de George Orwell
Regie: Ovidiu Mihăiţă
Muzica: Cari Tibor
Lumini: Norbert Lovasz / Sunet: Cristian Popescu
Actori & Muzicanţi: Christine Cizmaş (pardon, vacă), Marian Pârvulescu (porc), Ioan Codrea (cal / măgar), Ovidiu Mihăiţă (baterie), Andrei Racolţa (chitare), Cristian Popescu (bass)