Al 14-lea Festival de Film și Istorii Râșnov (FFIR) se întâmplă între 14 august și 4 septembrie 2022 în 8 localități din Țara Bârsei: Râșnov, Brașov, Codlea, Feldioara, Crizbav, Felmer, Vulcan și Hărman. În weekend-ul 19-21 august 2022, trupa timișoreană Auăleu a reprezentat Grand Hostel Timișoara la Bastionul Țesătorilor din Brașov și Ferma în Piața Unirii din Râșnov și pe Promenada din Codlea. Programul integral al FFIR e de găsit pe www.ffir.ro.
Context intim
Piața Unirii din Râșnov e un spațiu dreptunghiular, 99% pietonal, plasat în proximitatea funicularului care urcă la Cetate. Spațiul pe care timișorenii de la Auăleu l-au ales pentru amplasarea instrumentelor de folos în Ferma (adaptare în versuri și muzici după faimosul Ferma animalelor al lui George Orwell, realizată în 2016 de Ovidiu Mihăiță - text - și Cari Tibor - muzică) e fix în mijlocul pieței, cu fața la treptele de beton transformate în peluză și cu spatele la mica fântână arteziană, oprită pe durata reprezentației.
Spectatorii, așezați pe trepte sau pe scaune de concert, instalate ad-hoc, îi privesc pe cei 6 artiști (de la stânga la dreapta: Cristian Popescu (bass, cu apucături de corb), Christine Cizmaș (pardon, vacă, dar cu acordeon), Ioan Codrea (câine și investitor), Marian Pârvulescu (lider, deci, porc), Andrei Racolța (chitarist cam măgar), Ovidiu Mihăiță (cal pe baterie)), casele din partea de vest a pieței, acoperișurile dinspre națională și, undeva, nu prea departe, creasta Pietrei Craiului.
De-a lungul orei și jumătate de spectacol, numărul spectatorilor va crește: mesele de la terasa La Diaconescu vor aplauda furtunos songurile (mai târziu, după finalul reprezentației și începutul ploii, un filmuleț de 5 secunde înfățișând parte din Auăleu și din fanii lor umblând sub / cu o umbrelă spre zisa terasă se va împrăștia viralmente pe Facebook, prinzând jurnalele televiziunilor de pseudo-știri), o doamnă stând pe o bancă undeva în spatele actorilor va participa cu multă pasiune la joaca de cuvinte propusă de Christine în scena-epilog, un tânăr pe trotinetă rulând full-speed aproape că-l va spulbera pe Ionuț liderul-porc cărând în la fel de mare viteză, dar pe direcție perpendiculară de alergare, două geamantane-recuzită, un domn cu nivel de ABV ridicat în sânge va da ture / opturi rotunde prin zona artezienei, ascultând mirat vocile și oprindu-se într-un târziu la standul de merchandising al trupei, spre neliniștea voluntarei care îl avea în grijă și amuzamentul general.
Totul va fi atent supravegheat de 2 & 1 oameni & mașină ale jandarmeriei, care vor alege să nu intervină defel în derularea evenimentelor, deși anumite întâmplări din istoria de 17 ani a Auăleu depun mărturie despre implicarea activă a organelor M.A.I. în realizarea spectacolelor trupei.
Text
Ferma, cum o știți. Text despre asuprire, despre lupta pentru libertate, despre revoluție și răsturnarea sistemului, despre instaurarea unei lumi noi, despre reinstaurarea asupririi și așa mai departe. Cerc perfect, iad fără intrare / ieșire. Suntem în dânsul, nu știm cum am intrat, (aproape că) știm că n-o să ieșim.
Muzicile sunt variate, instrumentele curate, vocile perfect acordate. Tonul e preponderent jucăuș, cum e adesea la spectacolele Auăleu. Jucăuș până la un punct, când se ițește rânjind discret ce e dincolo de perdeaua de goange și refrene. Dincolo de chipurile porcilor deja clasicizați ai deceniilor post-revoluționare, se cam vede disperarea soră cu cea mai neagră depresie. Spiritul Auăleu desenează hăul, ni-l arată, apoi ne trage ferm de piele în sus.
Cântecul de final, cel invocat mai sus în descrierea pasiunii participative a doamnei stând pe o bancă undeva în spatele actorilor, e rețeta trupei de a deghiza speranța sub forma unui joc cu publicul: noi spunem o parte din vers, voi îl completați. Ce iese e un fel de lecție de a ne comporta pe lumea asta noi toți: animale, oameni, copii, adulți, seniori, etc. Ca să nu mai urcăm porcii la putere. Ca nu să devenim porci.
Rest
Filozofăm amplu pe teme înalte. Bunăoară, cum să ajungă oamenii la cultură și vițăversa. Se discută problema, se analizează, ce nu merge bine, ce e prestat. Vorbe multe, teorie cât încape.
Eh, vorba e că, în seara de 20 august 2022, Auăleii au fost cinstiți cu un rând la terasa din piața râșnoveană în baza la pretextu' că marșul lor prin ploaie (de la spațiul de joc unde strânseseră sculele) și spectacolul de dinaintea ploii (la care clienții stabilimentului deveniseră parte din public) se cereau răsplătite.
Și mai e vorba că doamna aceea stând pe o bancă undeva în spatele actorilor completa versurile din epilogul Fermei cu o claritate, fermitate, demnitate care nu prea invita la alte explicații în afară de "suntem și noi aici, suntem și noi ca voi, doar că nu ne prea întâlnim, doar că ne cam rătăcim, doar că ne-ați cam ignorat, doar că n-am prea știu să vă căutăm, da' acu', că ne-am găsit, poate reușim să spunem împreună strofele".