Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2018

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Christian Zacharias la deschiderea stagiunii simfonice 2018-2019 a Filarmonicii Enescu din Bucureşti


octombrie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
 
 
Deschiderea stagiunii simfonice aniversare a Filarmonicii George Enescu - 150 de ani, a avut loc în data de 4 octombrie 2018, la sala Ateneului Român, cu un concert în care Christian Zacharias a fost invitat în dubla calitate de dirijor şi solist. Programul a cuprins câteva lucrări din creaţia compozitorului german Ludwig van Beethoven: selecţiuni din Creaţiunile lui Prometeu, op. 43, Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în do minor, op. 37 şi Simfonia a II-a în re major, op. 36. Concertmaistrul invitat a fost violonistul Liviu Câşleanu.
 
Am ascultat un concert deosebit de frumos, desfăşurat ca de obicei la o deschidere de stagiune simfonică a Filarmonicii, într-o atmosferă de emoţie artistică elevată, cu participarea unui foarte numeros public. Interesul pentru muzică se pare că a luat proporţii, ca urmare a succesului ediţiei din acest an a Concursului Internaţional «George Enescu», cel care a captat atenţia iubitorilor muzicii culte pe parcursul lunii septembrie.
 
Muzicianul Christian Zacharias este o prezenţă scenică absolut fermecătoare. Degajă o bonomie prin toate gesturile şi atitudinile domniei sale vis-à-vis de artiştii instrumentişti şi auditoriu. Reuşeşte să inducă o stare de graţie muzicienilor pe care îi simte colegi, deşi titlul de conductor (dirijor) presupune o anumită ierarhie. Experienţa sa interpretativă îşi spune cuvântul la fiecare pas: în prezent este dirijorul Gothenburg Symphony Orchestra din Suedia şi Artistic Partener al Saint Paul Chamber Orchestra din Minnesota, S.U.A. Colaborarea cu ansambluri de mici dimensiuni, orchestre de cameră-îi conferă o anume exigenţă în calitatea sonorităţilor obţinute. Ascultam cu gândul la Camerata Salzburg. Vedeam pe chipurile artiştilor de pe scenă satisfacţia dobândirii simplităţii în frazare. Şi acest lucru se petrecea prin intermediul fluxului empatic pe care acest dirijor îl transmite cu ajutorul mâinilor sale, doar cu mâinile, fără baghetă, doar substanţializând frumosul interior, imaginile artistice gândite.
 
 
Concertul a debutat cu fragmente din lucrarea Creaţiunile lui Prometeu, op. 43 de Ludwig van Beethoven. Baletul a fost compus în anul 1801 pe un libret de Salvatore Viganò şi a avut premiera la 28 martie în acelaşi an, la Burgtheater din Viena. Lucrarea cuprinde o uvertură urmată de două acte, având în total 16 numere.
 
 
 
1801 este anul în care apar primele semne al invalidităţii auditive a compozitorului. Într-unul dintre cele mai tragice documente care alcătuiesc arhiva istorică, Testamentul de la Heiligenstadt [1] Beethoven scria: "propovăduiţi copiilor voştri virtutea! Numai ea poate să îţi dea fericirea, nu banii...Ea mi-a fost sprijin în restriştea mea, ei şi artei mele îi datorez faptul că nu mi-am curmat viaţa..." Cu toate acestea, Beethoven compune în această perioadă un balet cu o muzică înălţătoare, accesibilă publicului larg: Creaţiunile lui Prometeu. Muzicologul american Lewis Lockwood [2] afirma că în acest unic balet, compozitorul a apelat la efecte orchestrale coloristice care nu se vor regăsi în simfoniile ori lucrările sale ulterioare. Interesantă este şi folosirea cornului basset, un instrument din familia clarinetelor, având un sunet mai grav.
 

În interpretarea Orchestrei Filarmonicii George Enescu, dirijate de Christian Zacharias, Creaţiunile lui Prometeu au răsunat în sala Ateneului pline de avânt, redând cu ajutorul armoniei muzicale eroismul personajului mitologic Prometheus, titanul care s-a sacrificat, aducând focul oamenilor, înşelându-l pe Zeus. Acest mit reflectă caracterul noţiunii universale de ambiguitate a focului: prieten periculos. Metafora exprimă aducerea cunoaşterii pe pământ; focul sfânt al Olimpului este furat zeilor pentru a li se oferi oamenilor posibilitatea de a învăţa. Muzica lui Beethoven are un caracter optimist, iar aspectul dansant capătă  un aspect predominant. Christian Zacharias a condus ansamblul orchestral cu  eleganţă, agogica imprimată discursului muzical urmărind firescul. Temele erau afirmate cu puritate, iar fiecare compartiment de instrumente era precis angrenat în desfăşurarea muzicii, precum roţile unui mecanism de orologiu elveţian.


Seara muzicală a continuat cu Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în do minor, op. 37, solist şi dirijor, Christian Zacharias. Singurul concert de pian a lui Beethoven, compus în tonalitate minoră, a avut premiera în 5 aprilie 1803, în calitate de solist a fiind însuşi compozitorul.
 
La sala Ateneului Român, Christian Zacharias, în dubla sa calitate de dirijor şi solist a reuşit să plăsmuiască acel arc al formei, "ale cărui extremităţi vibrau cu o forţă impresionantă: de la încordarea declanşată de contrastul existent în Allegro con brio (prima parte), până la exuberanţa muzicală - de o plasticitate aproape vizuală - a Rondo-ului final."[3]
 
Admiram cum puritatea temei principale din prima parte, cântată la unison de compartimentul corzilor, afirmând acordul tonicii, genera dintr-o esenţă primară de mare simplitate, un univers sonor surprinzător.

 
Simplitatea temelor şi construcţia lor echilibrată amintea de concertele pentru pian, compuse de Wolfgang Amadeus Mozart. Toate acele game pregătind ideile muzicale, se desfăşurau într-o mişcare plină de graţie, umplând parcă spaţiul unei grădini cu alei descriind forme geometrice simetrice.
 
Pline de viaţă au sunat acele dialoguri între solist, instrumentele de suflat şi cele cu corzi, din dezvoltarea primei părţi. Cadenţa solistică construită pe ideile  primei părţi a concertului, cu arpegiile sale uriaşe şi pasajele cromatice terminate într-un tril prelung, confereau un aer de virtuozitate.
 
Largo-ul a adus o temă cu un ritm destul de complex cu o melodică plină de fervoare. Frumos au sunat dialogurile dintre flaut şi fagot, în timp ce pianul intona solemn ideea muzicală principală.
 
Finalul concertului alterna un refren cuprinzând un interval de septimă micşorată, cu diferite cuplete iniţiate când de pianul solist, când de orchestra ce sugera un vals.
 
După pauza concertului, publicul a putut asculta Simfonia nr. 2 re major op . 36 de Ludwig van Beethoven. Lucrarea a fost compusă în anul 1803, iar compozitorul a creat şi o versiune pentru trio. În cadrul celor patru părţi ale simfoniei - 1. Adagio molto, Allegro con brio, 2. Larghetto. 3. Scherzo Allegro şi 4. Allegro molto - am savurat temele pastorale din partea a doua şi umorul, prezent în special în ultimele două mişcări. Cât de majestuos a sunat Coda de dimensiuni mai ample dec\t Expoziţia.
 
 
Un concert foarte reuşit, demn de o deschidere de stagiune.
 
NOTE
[1] Heiligenstadt este locul din imediata apropiere a Vienei, unde L. van Beethoven s-a retras şi a scris printre altele celebrul său Testament, datat 6 octombrie 1806.
*Imaginea sculpturii Prometheus de Nicolas-Sébastien Adam este preluată de pe site-ul
en.wikipedia.org/wiki/Prometheus#/media/File:Prometheus_Adam_Louvre_MR1745_edit_atoma.jpg
[2] Lockwood, Lewis: Beethoven: Muzica şi viaţa, WW Norton & Company, 2005. pag. 149-150.
[3] Ştefănescu, Ioana: o istorie a muzicii universale, vol. II, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, pag. 163.



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2018


0 comentarii

Spacer Spacer