Familia clasică modernă, în care fiecare este îngropat în muncă şi unde comunicarea este mai degrabă un dialog al surzilor, devine, în filmul lui Stern, motivul declanşator al patologiei omului contemporan - plin de angoase, debusolat şi în căutarea veşnică a fericirii în tot felul de tertipuri comerciale sau la îndemână. Apariţia neaşteptată a unui câine vagabond în familia lui Hans (personajul principal al filmului), deschide "cutia Pandorei" în mintea acestui tată recent disponibilizat de la fabrica de hârtie, unde lucra de 17 ani. Caruselul accidentelor nefericite, în mare parte premeditate de Hans, constituie centrul de greutate al unei comedii negre, unde uciderea câinelui Kurt şi a hipiotului Mike (agăţat de către Hans, pe post pe ţap ispăşitor în uciderea câinele), conturează imaginea în crescendo a unui tată chinuit de angoasa substituirii - şi anume aceea de a-şi vedea familia sedusă şi capitulând în faţa celor doi intruşi (câinele vagabond şi Mike).
Deşi tratat ca o comedie neagră, filmul oferă şi momente de respiro, cu situaţii penibile, replici stângace sau comportamente jenante. Departe de a se încadra în categoria filmelor de comedie neagră cu o alură hardcore - care îi oferă spectatorului o avalanşă de imagini cu mult sânge pe pereţi, capete retezate sau trupuri tranşate - Der Hund begraben / An Expendable Man / De tine ne putem lipsi este mai degrabă genul acela clasic de comedie neagră, în care subiectul tabu al morţii / crimei este survolat într-o manieră destul de delicată, fără să deranjeze prea mult publicul şi fără să creeze conflicte etico-morale aprinse.