Comedy Cluj 2018 (VIII) - Impresii finale

După o absenţă de un an, Festivalul de Comedie-Comedy Cluj a revenit în forţă în 2018 cu cea de-a IX-a ediţie, de care ne-am putut bucura într-un sfârşit de toamnă superb, în perioada 12-21 octombrie 2018. Ultimele raze de soare şi căldura de afară au completat atmosfera festivă a acestei ediţii, care a revenit sub un nou format, mult mai ludic şi ofertant din punct de vedere umoristic. Bucuria de a avea la îndemână 10 zile pline de cultură şi voie bună mi-au reactivat adiţia pentru festivalurile de acest gen. Chiar dacă am optat să acopăr în mare parte secţiunea de filme, nu pot să nu remarc diversitatea de genuri umoristice care a însoţit ediţia 2018, care i-a reunit, la fel ca şi ediţiile precedente, pe toţi iubitorii de comedie şi de cultură.

Alături de nelipsitele filme de comedie, unde am avut parte atât de lungmetraje, cât şi de scurtmetraje (atât străine cât şi româneşti), această ediţie a Festivalului ne-a făcut să râdem în hohote alături şi de o serie de piese de teatru precum: Constelaţii, unde am avut onoarea să o avem alături de noi pe Ana Ularu, Eat Me by Create.Act.Enjoy sau Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare - spectacole care ne-au satisfăcut întregul apetit umoristic, alături de o serie de happening-uri, operă, satire, emoţii, spectacole horror, de circ sau de dans.

La acestea s-au adăugat mult râvnitele stand-up-uri-unde am avut bucuria să-i avem alături pe: Mircea Bravo, Radu Isac & Saşa, Radu Isac & Friends sau pe britanicii Mike Shephard şi David Whitney, alături de cei de la Ceva Mărunt sau Terapie în Trei. Nu au lipsit nici cine-concertele, sau spectacolele-atelier interactive pentru copii.

Pe lângă filmele despre care deja am scris, mi-au mai rămas în memorie şi alte proiecţii de lungmetraje: Smuggling Hendrix / Contrabandă cipriotă, o comedie reconfortantă (câştigătoarea premiului Best International Narrative Feature - Tribeca Film Festival 2018), care pune mai presus de toate paradoxul relaţiilor interumane şi capacitatea de a ierta în situaţii limită; Guardians / Gardienii, o comedie thriller (câştigătoarea premiului Best Screenplay - Feature Film, GenreBlast Film Festival 2017), cu umor tipic britanic, unde avem de-a face cu un amalgam bizar de situaţii, din care nu lipsesc fanteziile erotice, tabieturile englezeşti, înşelătoria, teatralitatea, încăierările şi iubirea. Campeones / Champions / Campionii (reprezentant al Spaniei la Premiile Oscar, pentru Cel mai Bun Film Străin din 2018) este o comedie cu accente dramatice, care spune povestea unor oameni cu dizabilităţi intelectuale, care îşi găsesc fericirea în baschet. Cu un puternic impact emoţional, filmul dezvăluie atât viaţa tristă a acestor oameni, care încearcă să facă faţă prejudecăţilor şi marginalizărilor societăţii, cât mai ales seninătatea cu care se bucură de momentele simple ale vieţii. Sono tornado / I'm Back / M-am întors este o parodie politică - un remake în variantă italiană a comediei germane din 2015, Er ist wieder da/ Look Who's Back (care ironizează reîntoarcerea lui Hitler pe meleagurile Germaniei) - care păstrează linia narativă a reîntoarcerii unui dictator, dar de această dată este vorba de Benito Mussolini (Il Duce), care se trezeşte în Italia anului 2017 şi îşi propune să reînvie Fascismul în această ţară, pe care nu o mai recunoaşte, ca o consecinţă a fenomenului de globalizare. Ironizarea şi satirizarea marelui Duce, într-un amalgam de evenimente şi discursuri ilare, completează imaginea unui tablou postmodern în care negarea, sau mai bine spus deconstruirea istoriei, creează implozia de sens şi dominaţia unui simulacru al realităţii.

Cu o oarecare nostalgie, care s-a instalat cam repede în ceea ce priveşte atmosfera festivalului, aştept cu nerăbdare următoarea ediţie Comedy Cluj, în speranţa că ne va întâmpina cu noi provocări în materie de umor.