Această imagine a Estoniei aflate de partea nefericită a Cortinei de Fier - unde, copiii crescuţi în tradiţionale familii comuniste visau la lumea occidentală văzută în seriale TV, Miami Vice, Knight Rider sau Santa Barbara precum şi la muşchii lui Sylvester Stallone - transformă filmul lui Jaak Kilmi într-un puzzle socio-politic. Totul condimentat cu hazardul, inconştienţa şi vibraţia tinereţii, care fac din cei trei prieteni estonieni, Ralf, Mario şi Einar, un trio şablon al tânărului fugar dintr-o ţară comunistă.
Cu dorinţa de a gusta democraţia şi cu iluzia că în sistemul capitalist funcţionează aceleaşi şiretlicuri şi furtişaguri cu care s-au ocupat şi în Estonia comunistă, cei trei prieteni hotărăsc să emigreze în Suedia, prin Finlanda, cu barca.
Ajunşi pe teritoriu suedez, imaginea de eroi la care au visat se spulberă numaidecât atunci când sunt nevoiţi să dea piept cu realitatea capitalistă şi să constate că aici, contrabanda cu marfă occidentală (furată tot din occident) sau furturile ocazionale nu sunt o soluţie viabilă pentru traiul liber la care au visat. Dar cum "lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba", doi dintre cei trei prieteni, Ralf şi Einar, decid să dea câteva spargeri, pentru a face rost repede de bani şi pentru a fugi ulterior în SUA. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, doar Einar reuşeşte să fugă, iar Ralf şi Mario (considerat de poliţia suedeză capul operaţiunilor), ajung după gratii.
Flashback-urile cu care filmul începe, alături de întreaga poveste a filmului, evocă un proces de maturizare al personajelor, prinse între două sisteme politice contradictorii, care fac din Sangarid / The Dissidents / Dizidenţii revolta unei generaţii care a avut curajul să rişte pentru un vis, care transformat în realitate nu s-a dovedit a fi decât, un simulacru.