Obsesia lui Hitler de a face din Germania nazistă o putere milenară ("Al Treilea Reich" sau "Reich-ul milenar") care să domine lumea, la fel ca Marele Imperiu Roman, a declanşat o adevărată vânătoare a artefactelor sfinte: Lancea destinului, Chivotul lui Dumnezeu, Sfântul Graal sau Brăţara victoriei a lui Alexandru cel Mare.
În ciuda faptului că însemnările istorice nu ne oferă date concrete şi de netăgăduit cu privire la posesia sau nu a acestor artefacte de către marele Führer, totuşi acest subiect a încins imaginaţia multor cercetători, dar şi a unor scriitori, de-a lungul vremii. Pornind de aici, Berezan ne oferă o comedie romantică, în care elemente specifice culturii postmoderne - precum neîncrederea în veridicitatea istorică, împletită cu ironia cu privire la metanaraţiune sau distorsionarea realităţii în hiperrealitate - creează o pastişă anti-istorică în care burlescul şi carnavalescul musicalului se împletesc cu tema obsesiei puterii, în acorduri de jazz, house sau electro swing.
Elementul care declanşează intriga filmului este Brăţara victoriei a lui Alexandru cel Mare, pe care atât Hitler, cât şi Stalin, şi-o doresc pentru a dobândi puterea supremă. Cum ironizarea istoriei nu putea fi evitată, această brăţară este deţinută de o tânără evreică, Khrystia, care, după ce i-a murit unchiul a rămas singură pe lume. Salvarea ei vine din partea celor doi vagabonzi ai oraşului, a căror imagine contradictorie, de eroi pozitivi, dar şi de pierde-vară, condimentează filmul.
Deşi nu sunt fan musical, Noble tramps / Vagabonzi cu sânge nobil este o comedie în care elementul estetic şi coloana sonoră completează cu succes aventurile Khrystiei şi al celor doi vagabonzi din Lviv, unul din cele mai mari oraşe ale Ucrainei. Performance-ul actorilor ce evoluează în paşi de dans sau acrobaţiile pe care le fac, combinate cu diferite cadre care surprind cotidianul vremii, în care totul este presărat cu o bună dispoziţie teatrală, creează o structură eclectică a elementului comic, unde notele clasice ale unui musical fuzionează cu modul de abordare postmodern al imploziei de sens în metanaraţiune.