La prima vedere pare o ştire culturală ca oricare alta, dar adevărul este că nicio orchestră românească din istorie nu se poate lăuda cu faptul că a cântat în toate aceste mari săli de concert ale Europei. Cu atât mai mult vorbim despre un record, cu cât aceste trei concerte s-au petrecut şi se petrec într-un timp atât de scurt (august, octombrie, noiembrie 2018) şi într-o manieră atât de bine coordonată, astfel încât să se coaguleze într-o serie convingătoare şi impresionantă care să marcheze Centenarul cu privirea spre viitor şi nu doar spre trecut. Toată această operă managerială se datorează, fără îndoială, forţei de a... ignora dificultăţile a creatorului orchestrei, violoncelistul Marin Cazacu.
Această orientare spre viitor, această atitudine plină de speranţă, cu zâmbet şi lumină în priviri - pentru că asta am văzut în ochii şi pe fizionomiile entuziaste şi sincer fericite ale întregii partide de vioara întâi a Orchestrei Române de Tineret, generaţia 2018, stând în primul rând al sălii Musikverein Viena - este esenţială. Şi nu doar pentru viitorul vieţii muzicale româneşti. Dar această atitudine ar putea deveni simptomatică şi ar putea reprezenta un semnal pe care îl aşteaptă mult mai multă lume în această ţară, decăt ne imaginăm la prima vedere.
A te afla pe acea scenă, pe care sute de milioane de pământeni care au un televizor în casă o văd în fiecare an pe ecran cu ocazia celebrului Concert de Anul Nou de la Viena, este o realizare pe care cei din lumea muzicii o înţeleg la adevărata valoare. Simplul fapt că gazdele nu permit postarea niciunei fotografii din repetiţii, din concert sau de la aplauze pe reţelele de socializare subliniază importanţa acestei asocieri a numelui oricărei orchestre cu Musikverein Viena.
Inclus în stagiunea Jeunesse Musicale găzduită de celebra scenă, concertul s-a încheiat în uralele publicului, organizatorii declarând fără drept de apel că au auzit "cea mai bună orchestră de tineret" care a cântat în această serie. Am avut în faţă o generaţie nouă, cu muzicieni majoritatea aflaţi în jurul vârstei de 25 de ani sau chiar sub, care ştiu să absoarbă efectiv de la Cristian Mandeal acea muzică pe care înveţi să o trăieşti efectiv abia odată cu vârsta maturităţii artistice şi pe care doar cei aleşi ştiu să o transmită mai departe generaţiilor următoare.
Programul concertului de la Viena, prezentat anterior - aşa cum face de fiecare dată Orchestra Română de Tineret - şi publicului din ţară, de data aceasta la Auditorium Maximum din Cluj Napoca, a debutat cu Trei dansuri româneşti de Rogalski şi a continuat cu lucrarea concertantă pentru multipercuţie şi orchestră "Spices, Perfumes, Toxins" de Avner Dorman, solist The Wave Quartet (Bogdan Băcanu, Christoph Sietzen, Emiko Uchiyama şi Vladi Petrov). O explozie de energie şi culoare, potenţată de cei patru solişti cu adevărat spectaculoşi pe care am avut ocazia de a-i vedea şi la Bucureşti cu felurite ocazii, lucrarea concertantă a lui Dorman a fost practic placa turnantă între stagiunea Jeunesse şi orchestra din România, atrăgând prin inedit şi prin savoarea timbrală, prin acea bine dozată proporţie între apartenenţa la aşa numita muzică cultă şi dorinţa de a atrage atenţia, de a epata, de a păstra trează atenţia unui public nou, tot mai grăbit, tot mai informat şi mai greu de captivat.
Partea a doua a serii a fost dedicată foarte pretenţioasei Simfonii Manfred op. 58 de Ceaikovski, în care Cristian Mandeal şi tinerii săi elevi au trebuit să demonstreze că nu trebuie să fii o orchestră aflată la maturitate pentru a convinge într-una dintre cele mai romantice şi pasionale simfonii din istoria muzicii.
Îmi mărturisea Cristian Mandeal mai de mult: "Deşi tânără, vârsta de 10 ani a orchestrei îi dă un nou prestigiu şi în acelaşi timp obligă. Se spune, pe drept cuvânt, că a te afirma este greu, dar încă şi mai greu este a te menţine. În ultimii ani, această orchestră s-a impus ca un nou reper cultural al României cu valoare de brand naţional, pornind de la iniţiativa extraordinară a lui Marin Cazacu. Orchestra se naşte şi renaşte fără întrerupere, noile generaţii înlocuindu-le rapid pe cele devenite între timp mature."
Evenimentul de la Viena s-a desfăşurat în cadrul proiectului Anului Centenar "România în lume" şi a fost precedat de un recital extraordinar susţinut de solişti ai Orchestrei Române de Tineret şi membrii Cvartetului Wave, pe 18 octombrie 2018, la Universitatea Anton Bruckner din Linz.
Am trăit o emoţie intensă la acest concert şi îmi pot imagina că pentru tinerii muzicieni aflaţi pe scenă a privi publicul de pe podiumul pe care în mod obişnuit cântă Filarmonica din Viena a fost şi mai emoţionant. Iar privilegiul de a fi contemporan cu întâmplări care oferă o altfel de speranţă noţiunii de patriotism, ne face să ne gândim că, în următoarea sută de ani mai poate urma ceva care să poarte denumiri româneşti în istoria culturii mondiale.