A doua seară de FNT 2018. Sala Majestic a Odeon-ului. Coadă lungă pe scările de la intrare. Parter, plin. Loje, full. Etaj 1, arhiplin. Etaj 2, asaltat de scaune rabatabile şi studenţi care stau în picioare.
Mai multe povestiri ale columbianului Gabriel García Márquez: cea care dă titlul spectacolului, Ochi de câine albastru, Un domn foarte bătrin cu nişte aripi uriaşe. Ecouri din celebrissimul roman Un veac de singurătate.
O cameră atârnată în înaltul scenei. O artistă, Ioana Popescu, scriind & desenând în nisipul aşezat pe un suport de sticlă transparent, aranjat orizontal. Camera, nisipul, desenele proiectate pe întreg fundalul scenei. Şi pe bucăţile de decor (Helmut Stürmer) ce cad din acelaşi înalt.
Márquez nu poate fi adus pe scenă. Nici pe ecran. Nici povestit. Márquez există doar în cărţi. Orice încercare de a-l face să există altundeva pare sortită eşecului. Popescu & Stürmer au încercat. Încercarea lor rezistă instinctului de a compara. Stă pe propriile picioare. Şi pe imaginaţia noastră, a spectatorilor.
Yuri Kordonsky şi Rudolf Herbert (dramaturgie) asamblează lumile nuvelelor.
Realul, de o duritate extremă: Eréndira (Olga Török), simbol al copilăriei, purităţii, frumuseţii, noului, silită să se prostitueze de bunică (Ida Jarcsek-Gaza), simbol al bătrâneţii, viciului, urâţeniei, vechiului. De fapt, o citire simplificată şi simplistă a uneia dintre temele importante a unui mare scriitor. Cum spuneam mai sus, Márquez nu poate fi, de fapt, extras din propriile sale cărţi.
Imaginarul, de o poezie subtilă: Eréndira e vizitată de un bărbat (Harald Weisz şi vocea sa...) care îi vorbeşte de "ochi de câine albastru". Codul lumii lor fantastice. Care există până când brutalitatea zorilor, o lamă de cuţit prăbuşindu-se pe o pardosea de marmură, o întrerupe. Pentru a reveni în alte nopţi. Olga Török duce în spate întreg spectacolul. Într-un interviu pentru yorick.ro, actriţa povesteşte: "[...] timp de o oră nu sunt aptă de conversaţii grele... Nu pot să fiu atentă aproape la nimic. Mi-e foarte greu să ies din Eréndira."
Kordonsky şi felul său aproape unic de a pune în valoare actriţele. Ecouri din Îngropaţi-mă pe după plintă, pentru a da doar un exemplu.
Kordonsky şi, în acest spectacol, felul său aproape purcăretian de a construi scene de o vizualitate acaparatoare. Îndrăzneala imaginaţiei sale, forţa copleşitoare a binomului Helmut Stürmer & Ioana Popescu, tuşele discrete, juste ale muzicii lui Tibor Cári şi luminilor lui Botond Nosz.
O oarecare exagerare, pleonastică, a duratei scenei prostituării. O scădere de ritm după prima oră din cele două de spectacol. Mici imperfecţiuni în coerenţa naraţiunii.
Măreţia abjecţiei umane, foamea de extreme (minunată crunta secvenţă a defilării bizareriilor circului, powered by Franz Kattesch) a omului doritor să vadă mai-răul la care poate ajunge seamănul său, perpetua nevoie de a umili ceea ce se deosebeşte prin alb (Eréndira) şi aripi (bătrânul lui Rareş Hontzu) de cenuşiul şi noroiul mormintelor spre care alegem să zburăm.
Deja-clasicele scene kordonsky-ene când calitatea apropierii dintre un om şi un altul leapădă toate relele din paragraful anterior: gestualitatea întâlnirii Eréndira-Ulysses (Horia Săvescu), universul sonor al viselor Eréndira-Bărbatul din vis, căldura vorbelor cruntei bunici, în scena de aproape de pe urmă, când îi prevede Eréndirei un viitor în care bărbaţii o vor iubi şi admira, ori scena când evocă pasiunea transformată în crimă pentru falnicul grec.
Căutând mereu locul geometric al punctelor unde se întâlnesc extremele, spectacolul timişorean desenează în nisip, pierzând într-o clipită întreaga agoniseală. Mai puţin amintirea şi povestea ei.
Teatrul German de Stat Timişoara
Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet
Text: Gabriel García Márquez / Dramaturgie: Rudolf Herbert
Regie: Yuri Kordonsky
Scenografie: Helmut Stürmer & Ioana Popescu (desene live pe nisip) / Costume: Ioana Popescu / Muzica: Tibor Cári / Lumini: Botond Nosz
Actori: Olga Török, Ida Jarcsek-Gaza, Harald Weisz, Rareş Hontzu, Horia Săvescu, Franz Kattesch