Juriul Competiţiei Internaţionale AFF a fost alcătuit din Ally Derks (Olanda), Haruka Hama (Japonia) şi Liviu Tipuriţă (Marea Britanie). Pe gustul său - Cel mai bun film - s-a situat produsul I Am Another You / Eu sunt un alt tu, al regizoarei de origine chineză Nanfu Wang, căreia se pare că America îi prieşte; aşa că... de ce s-ar mai fi ostenit până, hăt departe, la Sibiu de România? A trimis filmul, a stat acasă, a primit premiul şi a cuvântat video-audio, conform protocolului. Laureatul produs este cât se poate de corect politic, amintind de celebrul Forrest Gump, cu Tom Hanks (regia Robert Zemeckis, 1994) multioscarizat acum aproape 25 de ani. Din prezentarea oficială, aflăm că "filmul explorează sensul şi limitele libertăţii personale, prin ochii unui tânăr călător care respinge regulile societăţii şi alege să trăiască pe străzi". Din motivaţia juriului, aflăm că acesta a apreciat "măiestria cu care regizoarea conduce povestea şi hotărârea ei de a pătrunde dincolo de suprafaţă. E un film cu profunzimi, imersiv şi sensibil. O călătorie personală, care dezvăluie noi şi noi faţete ale unei realităţi profund umane". Dacă aşa grăit-a ditai juriul, ce poţi să mai zici?
Cum, la fel de "pe linie" este şi Sand and Blood / Nisip şi sânge de Matthias Krepp şi Angelika Spangel. Drept pentru care el a primit Menţiunea Specială a Juriului AFF. Documentarul este un apel la empatie din partea unor refugiaţi irakieni şi sirieni, care îşi amintesc vremurile trecute ale unei vieţi normale acasă la ei, în timp ce privesc online la ororile ce se petrec acum în ţările lor. Din motivaţia juriului: "Am decis să acordăm o Menţiune Specială unui film care pătrunde în adâncimea unei situaţii complicate a zilelor noastre". Scurt şi cuprinzător. Mai departe...
Juriul "Competiţiei Europa Centrală şi de Est" a fost format din Dina Iordanova (Marea Britanie), Cristian Tudor Popescu (Romania) şi Simon Kilmurry (Statele Unite). Conform opiniei sale, Cel mai bun film a fost desemnat When The War Comes / De va fi război (Croaţia, Cehia) de Jan Gebert, o analiză atentă asupra vieţii unui adolescent tipic european, care are o viaţă dublă, ca şef al unui grup paramilitar. Din motivaţia juriului: "Filmul ne face martorii rutinei zilnice din viaţa unui grup paramilitar extremist în plină creştere, urmărindu-l pe conducătorul grupului, care interacţionează nestingherit cu un sistem ce normalizează xenofobia. Filmul poate fi citit ca un semnal de alarmă, deoarece arată pregătirile minuţioase pentru o confruntare ce devine din ce în ce mai probabilă". Just. Chiar foarte just.
Nebojsa Slijepcevic a câştigat Premiul AFF pentru cea mai bună regie cu filmul său Srbenka / Sârboaica (Croaţia). El analizează agresiunea îndreptată asupra copiilor de altă naţionalitate din Croaţia şi modul în care generaţia născută după război încearcă să facă faţă umbrelor întunecate ale istoriei. Din motivaţia juriului: "Cu filmul Sârboaica trecem prin experienţa unor trăiri care ne împing într-un spaţiu emoţional intim, uneori deranjant de brutal şi dureros, în care sunt explorate răni ce nu pot fi vindecate decât prin adevăr. Autorul explorează procesul artistic ca metodă de vindecare colectivă şi ne arată că adevărul şi reconcilierea sunt instrumente ce pot pune punct suferinţei". Ce aş mai adăuga eu, în cazul de faţă, este prestaţia formidabilă a participanţilor (adolescenţi) la acest spectacol teatral-cinematografic, de reevaluare etică, veritabilă vivisecţie a unei societăţi pentru care vindecarea de ură şi cruzime reprezintă, cred, singura ei şansă de supravieţuire. Dar pare greu... greu de tot.
Din juriul Competiţiei România AFF au făcut parte Michael Stewart (Marea Britanie), Marin Martschewski (Germania) şi Alexandru Solomon (România).
Premiul AFF cel mai bun film a fost acordat filmului Caisă de Alexandru Mavrodineanu, pentru "o perspectivă tulburătoare asupra societăţii româneşti, punând în centru un om care nu se lasă cuprins de cinismul general şi oferă unor tineri un refugiu şi o şansă". Se poate spune şi aşa, desigur. Dar, dincolo de lungimea sa excesivă, în raport cu materialul avut la dispoziţie, laureatul film poartă amprenta unei periferii sociale fără orizont şi fără leac. E mult... e puţin? Juriul a considerat că ar fi destul. Aşa că...
Claudiu Mitcu a primit Premiul AFF Cea mai bună regie pentru filmul său Aniversarea. Juriul a apreciat modul în care "filmul reuşeşte să emoţioneze şi să surprindă cu portretul unui nonagenar puternic, hazliu şi senin, realizat fără a recurge la clişee nostalgice". Fără obiecţii (căci nu sunt binevenite), mă întreb cât de greu le va fi venit juraţilor să facă diferenţa în raport cu un alt film din competiţie (i-aş spune similar sub aspect tematic, dar mai laborios, poate şi ceva mai profund): Licu, de Ana Dumitrescu, şi să decidă aşa cum a făcut-o.
Juriul Competiţiei Scurtmetraj AFF a fost alcătuit din Adina Popescu (România), Ruben Vermeersch (Belgia) şi Vintilă Mihăilescu (România). Aici, mica bijuterie a croatului Boris Poljack They Just Come and Go | Toţi sunt trecători a câştigat Premiul AFF Cel mai bun film pentru o "excelentă cinematografie, simplitate, umor şi pentru mesajul său universal despre existenţa noastră efemeră şi pasageră".
Competiţia de filme studenţeşti DocSchool AFF a fost jurizată de Cristi Puiu (România). Filmul Ink of Yam / Poveşti tatuate (Germania) al regizorului Tom Fröhlich a primit Premiul AFF Cel mai bun film pentru "gingăşia şi inteligenţa plină de căldură cu care a reuşit să se strecoare printre clişee şi locuri comune, pentru a înregistra fragmente de gânduri şi suflet".
Premiul AFF Cea mai bună regie în aceeaşi competiţie studenţească a fost decernat regizoarei Letiţia Popa pentru Marie (România), răsplătind "dragostea, inocenţa, curajul şi francheţea unei tinere cineaste însufleţită de dragoste de oameni."
La finalul ceremoniei, Dumitru Budrala, director fondator Astra Film Festival, i-a acordat Premiul de Excelenţă lui Michael Stewart, Director al Festivalului de Film Documentar London Open City (Marea Britanie), pentru contribuţia sa excepţională la construirea şi îmbogăţirea continuă a personalităţii Astra Film Festival. "În toţi aceşti ani, Michael Stewart a fost prietenul şi consultantul cel mai valoros al Festivalului. Experienţa lui de antropolog s-a concretizat în programe tematice speciale şi programe de masterclass; în calitate de producător de film, a facilitat relaţia Festivalului cu lumea internaţională a industriei cinematografice; şi, nu în ultimul rând, a susţinut cu pasiune cauza Festivalului pe lângă autorităţile britanice, obţinând sprijin pentru Astra Film Festival şi pentru promovarea documentarului românesc pe plan internaţional", a spus dl. Dumitru Budrala, director fondator Astra Film Festival.
Desigur, oferta bogată a pus la grea încercare opţiunile celor chemaţi să stabilească, prin premii, ierarhiile. Personal, regret cele câteva filme excelente, (emoţionante, interesante şi foarte bine realizate), care nu au reuşit să convingă specialiştii de valoarea lor. Îmi fac o datorie de onoare şi de suflet să le amintesc aici: Solving My Mother / Mama mea, o ecuaţie (Letonia - Lituania); Love is Potatoes / Dragostea înseamnă cartofi (Olanda); My Lost Russia / Ţara mea pierdută (Franţa); Putin's Witnesses / Martorii lui Putin (Letonia / Elveţia / Cehia).