Spectacolul e construit din 10 scene care reflectă, fiecare în parte şi în ordinea originală, cele 10 porunci şi care se leagă în mod firesc şi unitar. La fel ca în viaţă, poruncile sunt interdependente, iar încălcarea uneia poate declanşa un efect de tip domino. Cele zece personaje provin dintr-un mediu sordid comun, din care au încercat să scape cu orice preţ, unele ajungând în poziţii bune, altele eşuând în mediocritate. Toate personajele sunt marcate de un trecut abuziv ale cărui efecte se resimt tot mai acut în prezent şi le determină să acţioneze eronat în cele mai multe cazuri. Lista de traume pe care le-au acumulat de-a lungul timpului e lungă: un personaj e complexat până la obsesie de aspectul său neatrăgător, pe care îl corectează cu costuri exorbitante prin chirurgie plastică, un mecanic, fost preot şi puşcăriaş, e născut în zodia ghinionului, proxenetul Vulpoi ajunge soldat în Afghanistan şi e copleşit apoi de crize existenţiale, o tânără îndrăgostită ajunge prostituată.
Decorul simplu, funcţional şi estetic în acelaşi timp este alcătuit dintr-o instalaţie care, prin pereţi acoperiţi cu graffiti şi reproduceri ale unor embleme culturale internaţionale, delimitează intrări în scenă pentru fiecare personaj. Spectacolul excelează la toate capitolele, potenţat fiind de cursivitate, de ritmul susţinut şi de lipsa momentelor moarte, dar se distinge în mod special textul. Piesa s-a născut de la o idee a regizorului Radu-Alexandru Nica, preluată apoi de dramaturgul Székely Csaba. În urma unor discuţii avute de cei doi cu actorii, aceştia au scris mai multe întâmplări personale care i-au marcat şi care apoi au fost topite de Székely Csaba în structura piesei. Dramaturgul a conceput o poveste complexă, care se aranjează treptat, ca un puzzle, din elemente care generează în permanenţă altele. Deşi aflate aparent în situaţii complet diferite, toate cele 10 personaje sunt conectate între ele prin legături vechi sau prin întâmplări din scene anterioare. Acţiunile lor influenţează evoluţia celorlalte personaje, iar caracterul de imprevizibil care marchează spectacolul devine tot mai pronunţat pe măsură ce ne apropiem de ultima poruncă. Substanţa piesei este 100% tragică, dar stilul inconfundabil al lui Székely Csaba de a camufla durerea, tristeţea şi disperarea într-un ambalaj comic şi autoironic funcţionează aici ca o detaşare care nu doar că nu atenuează impactul emoţional, dar îl intensifică. Umorul inteligent îmblânzeşte conţinutul deseori dur şi dureros şi îl face tolerabil. Replicile sunt fireşti, ating esenţa dialogului, oferă concreteţe situaţiilor şi definesc personajele în mod eficient.
Cele 10 porunci subsumează o constelaţie de patimi, dorinţe, frustrări, angoase şi frici umane, iar spectacolul reuşeşte să atingă, uneori fugar, dar în profunzime, o gamă largă de situaţii şi de teme. Relaţia omului cu divinitatea care, după toate semnele, l-a abandonat unei vieţi dificile, relaţia părintelui cu copiii, relaţia dintre soţ şi soţie, dintre soţ şi amantă, relaţia omului cu prietenii, cu sine însuşi, cu moartea, cu visurile şi cu eşecurile sale se regăsesc în 10, la fel cum se regăsesc în viaţa oricărui om.
Radu Nica a exploatat excelent textul ofertant şi a pus actorii în valoare printr-un joc direct, viu, alert şi bogat în nuanţe, oferindu-le totodată momente în care se află în prim-plan.
10 este un spectacol relevant, care reinterpretează cele 10 porunci în cheie contemporană, atenţionându-ne că Decalogul nu e prăfuit, ci la fel de actual şi că, în vâltoarea evenimentelor care ne compun viaţa, putem să îl încălcăm, uneori, fără să ne dăm seama. Nu în ultimul rând, spectacolul reflectă în mod excelent compatibilitatea dintre actori şi dedicaţia cu care şi-au asumat rolurile. Tulburător, plin de interogaţii şi ireverenţios, 10 îmbină o piesă complexă şi foarte bine scrisă cu un joc actoricesc de excepţie şi o viziune regizorală lucidă, fermă şi inspirată.
Din distribuţie fac parte actorii: Andrei Gîlcescu, Vlad Robaş, Raluca Iani, Arina Ioana Trif, Cristian Timbuş, Cristina Ragos, Diana Fufezan, Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea şi Serenela Mureşan.
Regia este semnată de Radu-Alexandru Nica, traducerea este realizată de Sándor László, scenografia, video şi light design îi aparţin lui Andu Dumitrescu, iar muzica originală este compusă de Vlaicu Golcea.