Are la activ un spectacol pe muzică de Monteverdi care s-a desfăşurat într-un lactobar din Cracovia, un altul pe muzica lui Gluck plasat într-o sală de sport şi o adaptare după Stanisław Moniuszko, cel mai important compozitor de operă polonez, înscenată într-un atelier de producţie.
Muzica celui de pe urmă, alături de fragmente de Mendelssohn şi Şostakovici, e de găsit şi în coloană sonoră (asigurată de live, la pianină, de Weronika Krówka) din Cezary Goes to War, producţia prezentată în a patra zi de Interferenţe 2018. Montat în 2017 în mereu-proaspătul & ultra-non-convenţionalul teatru Komuna Warsawa din capitala Poloniei, noul spectacol al lui Tomaszewski se bazează pe autobiografia autorului şi pe raporturile acestuia cu armata poloneză.
Patru actori-dansatori (sau, dacă preferaţi, performeri) - Michał Dembiński, Łukasz Stawarczyk, Oskar Malinowski, Bartosz Ostrowski - sunt versiuni ale lui Cezary Tomaszewski la diferite vârste: 10, 20, 30 şi 40 de ani. Weronika Krówka însăşi se recomandă ca fiind versiunea cu talent artistic a aceluiaşi Cezary.
Cezary e polonez. El a crescut cu legendele şi miturile ţării sale. Acestea vorbesc despre eroism, despre duşmani, despre necesitatea de a-i zdrobi pe aceştia în luptă dreaptă.
De aceea, Cezary visează să se înroleze în armata poloneză, să facă instrucţia necesară, să devină soldat de nădejde al patriei sale, să plece la război, să se bată cu duşmanul, să îl învingă în chip glorios / să moară eroic, jelit de mama sa îndurerată.
De asemenea, Cezary doreşte să perpetueze tradiţiile despre care află de la tatăl şi bunicul şi străbunicul sau (şeful birjarilor din Varşovia), fiind, astfel, în căutarea fetei care să îi devină mândră mireasă.
Dar, tragedie (personală!): armata, care îşi împarte peţitorii în categorii, îl aruncă pe curajosul Cezar taman în categoria E, a indezirabililor. O meningită din copilărie, alte câteva complicaţii medicale şi visul gloriei în uniformă e năruit.
Cezary nu renunţă, însă. Cezary contestă decizia armatei. Cezary trimite petiţii. Cea mai recentă poartă, la expeditor, adresa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, de unde cei patru actori, pe tot atâtea voci, susţin, în şedinţa publică (găzduită de Sala Studio a zisului stabiliment), cauza autorului lor.
Timp de o oră, cei patru actori-Cezary rostesc, cântă şi dansează întru primirea adevăratului Cezary în armată. Când şi când, se mai sărută. Pe gură! În timp ce cântec patriotic curge după cântec patriotic.
Şi dansurile, dansurile nu sunt chiar cum ar trebui, cum s-ar cuveni să fie. În sală se râde. O dată, de două ori, de mai multe ori. Ce fel de tragedie personală e aceasta?
Până şi muzica, atât de solemnă, e aruncată în ridicol. Unul dintre actori prestează Silent Night cu nasul! Gravă insolenţă, în plin sezon al Crăciunului, la nici un kilometru distanţă de Târgul de profil găzduit de Piaţa Unirii. Şi totuşi, publicul clujean aplaudă frenetic! Informaţii credibile vorbesc de reacţii similare ale spectatorilor din Edinburgh, Londra, Varşovia, Cracovia, etc.
În plin centenar al independenţei Poloniei (fiecare cu veacul lui!), o mână de artişti se iau la trântă cu ditamai miturile fondatoare ale naţiunii, satirizând stereotipurile de organizare şi funcţionare ale armatei, ironizând locurile comune ale cumplit mineralizatului mental comun, privilegiind drama unui individ neînregimentabil în defilarea masselor.
La milenii distanţă de ultra-mitologizatul împărat roman omonim, Cezary al vremurilor şi sensibilităţilor noastre e un om cu un dosar medical pătat, dotat cu talente artistice, nevizitat de zeii forţoşi ai panteonului naţional, cu oarece preferinţe sexuale unisex, carevasăzică ce nu poate şi nu-şi doreşte să contribuie la rostogolirea miturilor fondatoare sub al căror cer se refugiază toţi cei a căror gândire are nevoie de refugiu.
Un individ pestriţ (teribil de haioasă garderoba celor patru actori, o adunătură haotică de haine provenind de la diverşi mari producători ai clipei, un ghiveci menit să ironizeze un altfel de înregimentare), ne-util armatei, deranjant pentru societate, greu de clasificat, imposibil de înţeles, enervant în cel mai înalt grad. Un individ inclasabil care ne calcă pe stereotipuri.
Teatrul Komuna Warsawa
Cezary idzie na wojnę / Cezary Goes to War
Text & Regie & Coregrafie: Cezary Tomaszewski
Dramaturgie: Justyna Wąsik & Klaudia Hartung-Wójciak
Costume: Bracia (Agnieszka Klepacka, Maciej Chorąży)
Actori: Michał Dembiński, Łukasz Stawarczyk, Oskar Malinowski, Bartosz Ostrowski, Weronika Krówka