Interferenţe Cluj 2018 a programat, pentru a doua oară în România după Festivalul Shakespeare 2016, Macbeth-ul pe care belgianul l-a montat la Baltic House Theatre-Festival din Sankt-Petersburg. A treia montare a textului shakespearian din cariera lui Perceval, semn că zvonurile rău-prevestitoare ce însoţesc piesa-cu-vrăjitoare nu îl afectează în vreun fel.
O oră şi 5 minute. Atât durează acest spectacol de esenţe pe bază de Macbeth. Cele 5 minute sunt epuizate prin intrarea lentă a personajelor, unul câte unul, ocupându-şi locurile în spaţiul întunecat (va rămâne întunecat până la final), luminat doar prin câteva reflectoare plasate în lateralele scenei.
Un fum persistent jenează şi mai mult privirea. Spectatorii (dacă Sala Mare a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj are 862 de locuri, au fost spre 800 de oameni la acest Macbeth!) abia dacă zăresc actorii.
Uriaşe bare metale orizontale, aşezate la diferite înălţimi de-a latul scenei, îngreunează mersul personajelor ce intră de undeva din spate şi vin spre avanscena unde e mereu de găsit Macbeth. Bărbatul durduliu şi puriu (Leonid Alimov) începe prin a-şi vârî capul într-o găleată plină cu apă, refugiu în faţa îndemnului la crimă al soţiei semnificativ mai tinere şi mai apetisante (Maria Shulga).
Macbeth va rostogoli zeci de litri de apă peste sine de-a lungul spectacolului. Apă. Lichid. Ca sângele cu care faptele sale (doar prin vorbe evocate) mânjeşte lumea.
Vrăjitoarele se multiplică. Fetele cu păr uriaş, acoperindu-le torsul gol, sunt trei, la început, apoi şase, spre final. Pe măsură ce paranoia regelui omoară posibilii rivali şi pe urmaşii acestuia. Pare că însăşi proaspăt decedata Lady Macbeth devine una dintre rău-prevestitoare.
Coroanele regelui şi ale reginei sunt din hârtie. O imagine-ecou din Regele moare, de pildă cel al lui Rebengiuc & Mihuţ (în regia soţilor Andreea şi Andrei Grosu) de la TNB, imposibil de reprimat. Sunt Lady & Sir Macbeth pacienţii unui spital de nebuni? Ar fi o liniştitoare explicaţie pentru demenţa pe care vorbele lor o stârneşte. Ar explica şi natura lichidului, apă chioară, cu care să mânjesc în noaptea când se fac vinovaţi de regicid şi când buna reputaţie şi cuviinţă ale marelui erou de lupte Macbeth se transformă în cazier.
Perceval decupează miezul textului shakespearian. Ce rămâne când tot restul se pierde / uită. Takeaway message-ul, cum s-ar zice în limbaj corporatist. Felul în care un om cinstit, curajos şi integru ajunge să îşi ruineze viaţa şi pe a celor din jurul lui pe bază de foame de putere şi de frică de a o pierde.
Banal, comun, plictisitor. Păcat că şi actual!
Baltic House Theatre-Festival
Macbeth
Text: William Shakespeare
Regie: Luk Perceval
Scenografie: Annette Kurz / Lumini: Mark van Denesse / Muzica: Lothar Müller, Pavel Mikheyev / Coregrafie: Ted Stoffer
Actori: Leonid Alimov, Maria Shulga
Foto: Dawid Linkowski