Woyzeck. Montat la Teatrul Naţional din Budapesta în 2018. Text adus la zi de traducerea lui Csaba Kiss, adaptarea lui Miklós Vecsei H. şi, mai ales, curajul deştept al regiei lui Attila Vidnyánszky Jr. şi scenografiei Rétei Kinga Vecsei.
Acţiunea se mută în America de Sud. Un bloc dintr-un cartier mărginaş al unui mare oraş. O familie săracă, tată (Woyzeck), mamă (Marie), bebeluş (Cristiano. Cristiano Ronaldo, desigur).
Publicul e invitat pe scenă. Rândurile de scaune sunt amplasate într-un soi de cuşcă de formă trapezoidală, dotată, din loc în loc, cu ferestre laterale, acoperită cu un acoperiş scund, din sârmă, care induce o senzaţie de claustrofobie.
Pe scena de pe scenă, o garsonieră mizeră, aglomerând, într-un spaţiu minuscul, wc, chiuvetă, cadă, chicinetă, frigider, canapea, televizor. Pe ferestre, intră oameni. Din frigider, ies oameni. Din televizor, ies oameni.
Serile tânărului cuplu înseamnă telenovele, filme cu gangsteri, teleshopping, reclame felurite. Cu toatele ies din ecran şi invadează scena de pe scenă, publicul de pe scenă. Într-un zgomot asurzitor, într-un ritm aiuritor, personaje îmbrăcate multicolor şi / sau dezbrăcate provocator spun vorbe de amor în spaniolă, de ameninţare în engleză, de mică & mare publicitate în maghiară. Se râde în hohote.
De plecat, oamenii veniţi din televizor pleacă pe uşa garsonierei. Când aceasta se deschide, ne permite să vedem culoarul lung al etajului de bloc. La rându-i, multicolor, asurzitor, cacofonic, mizerabil. Viaţă gâlgâind în sărăcie.
Prietenul cel mai bun al lui Woyzeck lansează invitaţii la disco-ul cartierului. Woyzeck ezită, Marie acceptă. Seară după seară, femeia părăseşte iluzia tv-ului pentru cea a clubului. Reţeta cunoscută: prafuri albe, lumini ameţitoare proiectate pe transpiraţia de pe corpurile aproape goale, ritmuri ce nu îngăduie nici cel mai mic interval între femei şi bărbaţi şi bărbaţi şi femei. Slum-party, favela-flavour, no money, more sex.
Woyzeck e cadru militar, ceea ce se traduce prin bărbierirea zilnică a căpitanului pe toate zonele corpului. Woyzeck e subiect al unor experimente ştiinţifice (sursă de venituri de ne-neglijat), ceea ce se traduce prin cobai pentru regimuri alimentare la limita nebuniei (de pildă, hrană formată din mazăre, 100% mazăre) administrate de un doctor cu pleată într-o parte, chelie pe cealaltă.
Woyzeck e măcinat de sărăcie. Woyzeck e măcinat de gelozie. Woyzeck e măcinat de coşmaruri (ţăcănitul regimul alimentar ajută). Woyzeck e măcinat de vedenii.
Woyzeck rezistă tentaţiei de a se înrola în delirul pe bază de sex, drugs & meneaito. Dar nu rezistă tentaţiilor geloziei. Unul dintre cuţitele din frigider (cumpărate, în prealabil, de la doi comis-voiajori ce s-au înfiinţat în apartament păşind din, desigur, televizor) se înfige în Marie.
Aflăm ştirea cândva la mijlocul spectacolului, citită de unul dintre personaje dintr-o gazetă mondenă. "Tragicul gest al soldatului Woyzeck etc. etc. etc.".
Spectacolul în acelaşi ritm, livrând aceeaşi cantitate de poante şi reinterpretări delirant ireverenţioase. Cei 14 actori ai Naţionalului din Budapesta funcţionează ca o echipă de fotbal care marchează gol după gol, urcându-şi suporterii pe culmile entuziasmului.
Nu vă fie frică, Hamlet-ul din Woyzeck nu se pierde în această montare adusă la zi, a cărei originalitate plină de inspiraţie & umanitate l-ar face pe Radu Afrim însuşi să aplaude îmbujorat!
Năucit, îmbrâncit, tăvălit, lipsit de busolă, măcinat de instincte, ceva-ul din fiecare om care se chinuie să găsească un sens, care refuză delirul dulcilor chemări ale gloatei, e încă acolo, e viu, trăieşte.
Asta neînsemnând că e scutit de crimă, nebunie, moarte. Există un preţ pentru toate, nu?
Teatrul Naţional din Budapesta
Woyzeck
Text: Georg Büchner
Traducere: Csaba Kiss / Dramaturgie: Miklós Vecsei H.
Regie: Attila Vidnyánszky Jr.
Scenografie: Réta Kinga Vecsei / Muzica: Szabolcs Mátyássy
Actori: Márk Nagy, Ágnes Barta, Tibor Fehér.