ianuarie 2019
Festivalul TIFF 2019
În 2019, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) atinge, oficial, vârsta maturităţii. Cea de-a 18-a ediţie va avea loc între 31 mai şi 9 iunie 2019, iar organizatorii au deja veşti bune pentru cinefili: primele filme confirmate în program au fost lansate în cele mai importante festivaluri ale toamnei şi vor avea premiera românească la Cluj-Napoca.

Doi dintre regizorii premiaţi la TIFF revin în selecţie cu cele mai recente filme ale lor. Spaniolul Rodrigo Sorogoyen, câştigătorul Trofeului Transilvania în 2014 pentru Stockholm, spune în The Realm (San Sebastian, Toronto) o poveste ce pare inspirată de actualitatea românească, un thriller politic trepidant în care corupţia domneşte la toate nivelurile puterii. Filmul tocmai a primit un număr record de 13 nominalizări la Premiile Goya. Uruguayanul Federico Veiroj, câştigător al Premiului Special al Juriului în 2011 pentru La vida util, creează în Belmonte (San Sebastian, Toronto) portretul emoţionant al unui pictor proaspăt divorţat care încearcă să găsească echilibrul între viaţa sa artistică plină de succes şi cea personală, marcată de dependenţa de fiica sa de 10 ani.


O incursiune în lumea picturii, dar în cu totul alt registru, propune şi My Masterpiece (Veneţia), noua comedie neagră a argentinianului Gaston Duprat după The Distinguished Citizen, prezentat în 2018 la TIFF. Acuzat de galeristul său că nu face destul pentru a-şi promova lucrările, pictorul Renzo Nervi îşi vandalizează unul dintre tablouri, trăgând câteva gloanţe în el. Ceea ce ar fi trebuit să fie un act de autovandalism este îmbrăţişat ca performance - iar acesta e doar începutul unei farse savuroase despre maşinaţiile de business din lumea artei.

La un deceniu distanţă de la câştigarea Oscarului pentru cel mai bun film străin cu The Lives of Others, Florian Henckel von Donnersmarck revine în cursa pentru acest premiu cu Never Look Away, prezentat în competiţia de la Veneţia şi proaspăt nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film străin. Inspirat de povestea vieţii artistului Gerhard Richter, regizorul german traversează patru decenii de istorie germană, de la nazism la comunismul din Berlinul de Est, într-o pasionantă frescă epică despre fantomele Holocaustului şi arta într-un regim totalitar.


Rojo, al treilea lungmetraj al regizorului Benjamin Naishtat, este o poveste tragicomică, plasată într-un mic orăşel de provincie din Argentina. O banală seară într-un bar în care un avocat ajunge să fie agresat verbal de către un necunoscut se transformă într-o complicată poveste plină de secrete, tăceri şi crime. Juriul festivalului de la San Sebastian, din care a făcut parte şi regizorul Constantin Popescu, a recompensat acest film cu nu mai puţin de trei premii importante, pentru regie, actor şi imagine. Tot de la San Sebastian ajunge la TIFF şi Quien te Cantara, filmul ce îi confirmă lui Carlos Vermut (Magical Girl) statutul de succesor al lui Pedro Almodovar. În această melodramă întunecată, care aminteşte şi de Persona lui Ingmar Bergman, un star al anilor '90 îşi pregăteşte revenirea pe scenă după un deceniu de absenţă, însă un accident neaşteptat îi provoacă o amnezie totală. Pentru a "reînvăţa" să cânte, artista recurge la ajutorul unei fane, a cărei plăcere în viaţă este să-şi imite idolul în spectacole de karaoke.


Cum toate producţiile chilianului Matias Bize (The Life of Fish, The Memory of Water) au fost prezentate, de-a lungul timpului, la TIFF, 7:20 Once a Week nu putea fi o excepţie. O întâlnire întâmplătoare îi aduce pe Manuel şi Julia în situaţia de a-şi reconsidera căsniciile şi de a-şi dori mai mult de la viaţă, în timp ce continuă aventura care ar fi trebuit să dureze doar o noapte. Despre vieţi duble vorbeşte şi Olivier Assayas în comedia pariziană Doubles Vies (Veneţia, Toronto). Pare aproape imposibil să regăseşti în acelaşi film referinţe la Star Wars, Taylor Swift şi ideile filosofice ale lui Theodor Adorno, dar Assayas reuşeşte strălucit acest lucru în povestea unui editor de succes, silit să se adapteze la era digitală, în care cărţile nu mai există fizic, ideea de cuplu este foarte flexibilă, iar viaţa în sine pare să se modeleze zilnic în funcţie de social media.


Britanicul Peter Strickland (Katalin Varga) a revenit în 2019 în marile festivaluri cu un film de groază stilizat, In Fabric (Toronto, San Sebastian), reflecţia cinematografică ad litteram a expresiei "o rochie pentru care să mori". Deopotrivă o odă adusă puterii de transformare pe care o are moda, cât şi o ironie sângeroasă la adresa consumismului, filmul va prilejui spectatorilor români reîntâlnirea cu actriţa de origine clujeană Fatma Mohamed, prezenţă constantă în filmele lui Strickland.


***
Ne puteţi urmări pe:
www.tiff.ro | FB: TransilvaniaIFF | Twitter: TIFFRomania | Instagram
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.

Descarcă programul TIFF 2019 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus