Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Climax

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În plex - Climax la Toronto International Film Festival, 2018


martie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Gaspar Noé loveşte din nou - tot în plex, tot repetat, tot până la pierderea tuturor senzaţiilor. Criticii care l-au văzut în premieră absolută la Cannes 2018 au avut dificultăţi în a defini genul filmului: de la "psychopatic distopia" la "ecstatically Satanic dancehall musical", trecând prin "more brilliantly deranged [...] than anything the director has ever inflicted on us".
 
Filmul începe cvasi-normal (pentru Noé), continuă straniu înspre bizar, şi sfârşeşte... apoteotic (şi tragic), într-o lume de-a-ndoaselea. Tot filmul se vrea aşa, dat fiind că începe cu genericul de final (unde aflăm cine s-a ocupat de catering şi cine de contabilitate) şi se încheie (foarte potrivit, nu-i aşa?) cu însuşi titlul filmului, iar o foarte, foarte lungă secvenţă e filmată cu capu-n jos.
 
Povestea începe cu o trupă de douăzeci de dansatori ce e pregătesc de un turneu repetând într-o şcoală părăsită. Repetiţia e urmată de o petrecere, în care toată lumea - era să zic cântă, râde şi dansează... Nu, toată lumea alunecă pe o pantă - destul de abruptă, dat fiind că filmul durează 96 de minute - un microcosmos în colaps care unora le va evoca vorbele nemuritoarei Nancy Reagan: "Copii, spuneţi nu drogurilor".


Vizual, filmul e... altceva, chiar şi dincolo de scenele de dans filmate măiastru. Camera mânuită acrobatic de Benoît Debie levitează rapid (à la Enter the Void) între personaje care bârfesc, se tachinează, flirtează sau îşi destăinuiesc pur şi simplu cum le-ar trage-o altora, personaje care apoi chiar încearcă să se a- şi de-cupleze, care îşi încuie copilul în camere cu panouri de înaltă tensiune şi (posibil) gândaci, care se taie cu un cuţit relativ bont pe faţă, personaje care au epifanii în faţa unui foto-tapet, personaje care... care... care mai de care. Toată povestea, pipărată cu muzică EDM şi îndulcită cu proclamaţii căutat-filozofarde gen "Viaţa este o imposibilitate colectivă" şi "Existenţa e o iluzie trecătoare" lăbărţate pe tot ecranul.
 
Deşi mulţi l-au acuzat pe Noé c-ar fi un provocator controversat - dar făr' de miez, Climax ne demonstrează talentul lui de a biciui simţurile publicului şi a-i testa limitele - dar cu virtuozitate cinematografică.





 Toate articolele despre Climax
 Toate articolele despre Festivalul de Film Cannes, 2018
 Toate articolele despre Les Films de Cannes à Bucarest, 2018
 Toate articolele despre Festivalul de film Toronto 2018


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Corin Toporaş


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer