Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de Film Documentar One World România, 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un vis pe nume Iugoslavia - Hotel Jugoslavija la One World Romania, 2019


martie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Mama cineastului elveţian Nicolas Wagnières a crescut în Belgrad, emigrând în anii '80. Pe vremea aceea, oraşul dunărean era capitala Iugoslaviei şi găzduia, printre altele, hotelul omonim, inaugurat în 1969 şi declarat cel mai mare şi mai mândru din zona Balcanilor.

La 3 decenii distanţă, Iugoslavia nu mai există, Belgradul e capitala Serbiei, iar hotelul, parţial refăcut după bombardamentele NATO din 1999 şi succesiunea dezastruoasă de la proprietate de stat la cea privată, există într-o formă mult mai modestă (atât din punct de vedere al dimensiunilor, cât şi al ambiţiilor).

Documentarul Hotel Jugoslavija / Hotel Yugoslavia, parte din programul Berlinalei 2018, dar şi din cel al One World România 2019 (va fi proiectat pe 23 martie 2019, de la 7PM, la Cinema Elvira Popescu şi a două zi, de la 12, la Cinemateca Eforie), spune povestea ţării şi a stabilimentului cu acelaşi nume.


O relatare lirică, lentă, înţesată de cadre statice (pe alocuri, filmul e o colecţie de fotograme înfăţişând prăbuşirea post-iugoslavă şi post-NATO a hotelului, peste care autorul narează episoade din biografia sa şi a ţării natale a mamei lui), mixate cu interviuri de azi despre lumea de ieri şi cu imagini de arhivă, în care apar parte dintre celebrităţile istorice ale (fostului măricel) vecin de la vest.

O poveste care face economie de vorbe, dar care nu face economie de emoţii. Sau, măcar încearcă să nu facă. Nu întotdeauna intenţiile autorului trec, însă, ecranul.

Nostalgiile sale, însă, da. Ale sale şi ale celor intervievaţi. Nostalgia după un timp şi o seamă de lucruri pierdute. S-au dus copilăria (cineastului), tinereţea (celorlalţi protagonişti), strălucirea (hotelului), o ţară şi, mai ales, câteva iluzii.

Iluzia unei federaţii care să transceadă naţiunile, ideea unei ţări re-construite (după al doilea război mondial) de mâinile propriilor ei locuitori, ideea de apartenenţă, de solidaritate, de drum comun, de vis împărtăşit.

Prăbuşirea idealurilor, această boală care macină Balcanii, întreg spaţiul ex-comunist şi multe, multe alte zone ale lumii, e un fenomen, o cauză, e explicaţia pentru starea de spirit şi de fapt a lumii înconjurătoare prea puţin explorată în cinematografia, de ficţiune sau documentară, a ultimilor ani. Hotel Jugoslavija / Hotel Yugoslavia o aduce la lumină şi lansează (poate voluntar, poate nu) multiple subiecte de dezbatere.

Cum arătau, de fapt, acele idealuri? Ce regretăm: substanţa sau existenţa lor? E rău, e bine, e firesc, e anormal să nu mai avem idealuri comune? Chiar nu mai avem idealuri comune?




 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2019


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 5 filme online la final de One World Romania, 2019, Comunicat de presă
 Limbaj - Touch Me Not, Lucian Maier
 Din raiul lui Boris în infernul lui Putin - Putin's Witnesses la One World Romania, 2019, Cristian Caloian
 Pentru responsabilitatea individuală nu există termen de prescripţie - Four Parts of a Folding Screen la One World Romania, 2019, Mihai Brezeanu
 O dublă absenţă - Mallé en son exil la One World Romania, 2019, Diana Cuzic
 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2019


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer