şi albastru cum e cerul fără nor.
Roşu ca de foc, galben la mijloc
şi albatru e al nostru tricolor.
(Cîntec de steag, muzică şi versuri: Nina Cassian)
*****
Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celălalt şi ne-apropie de moarte.
(Îndrăgostiţii cei laşi, Nina Cassian)
Nina comunistă. Nina îndrăgostită. Ce prăpastie desparte nerozia patriotică pe care am cîntat-o toată copilăria (şi adolescenţa) ca şoim al patriei (şi mai apoi ca pionier) de versurile de dragoste pe care le-am descoperit abia în facultate şi m-am mirat să aflu că sînt scrise tot de ea? Ce le apropie? Între Nina comunistă şi Nina îndrăgostită pare că se cască un hău. De fapt e o întreagă lume.
Nina crezînd cu ardoare în comunism. La 16 ani s-a înscris în UTC (notă pentru cei mai tineri: Uniunea Tineretului Comunist) după ce a avut o criză mistică. O vreme a considerat că e musai să scrie pentru popor şi era convinsă că poate contribui la fericirea omenirii. Nina explicînd muncitorilor cum trebuie receptată poezia. Nina declamînd poeme în fabrici şi uzine. Nina dezamăgită.
Nina trezindu-se din utopie. Căindu-se şi recunoscînd că a greşit. Spunînd că în România am trăit de fapt un anti-comunism căci comunismul, aici, a fost doar un pretext pentru dictatură. Nina urmărită de securitate.
Nina semeaţă, mereu egală cu ea însăşi, Nina imposibil de intimidat. Amuzîndu-se că pentru noua oblăduire de partid şi de stat "subtil" poate fi totuna cu "subversiv".
Nina inocentă şi copilăroasă. Inventînd o limbă nouă, cea spargă, atunci cînd i se părea că lexicul obişnuit e insuficient sau că nu mai putea spune lucrurilor pe nume. Nina refugiindu-se în literatura pentru copii, atunci cînd în poezie nu mai era permisă metafora. Nina compozitoare, evadînd în muzică, pentru că cenzura nu ştia să facă diferenţa dintre do major şi do minor. Nina conştientă că protestul lingvistic e inutil cînd duşmanul e analfabet.
Nina crezînd că, pentru oameni, societatea ideală e basmul. Şi că în basm, răul este întotdeauna învins.
Nina traducătoare. Recitîndu-şi propriile versuri şi pe ale altor poeţi cu o memorie prodigioasă. Fragilă. Lucidă. Nina asumîndu-şi alegerile, fără să ceară nimănui iertare pentru propriile opţiuni, oferind însă explicaţii pentru deciziile ei.
Nina care nu a băut alcool pînă la 30 de ani. Nina sorbind încontinuu dintr-un pahar la 90 şi fumînd ţigară după ţigară. Nina servindu-şi musafirii cu vodcă.
Nina imposibil de încadrat. Avangardistă, proletcultistă, ludică, poetă a iubirii, poetă a faptului divers, poetă pentru copii. Sau pur şi simplu poetă. Distrîndu-se de neputinţa criticilor de a o defini şi de obsesia lor de a pune etichete. Nina feministă, pledînd ironic pentru introducerea în istoriile literare a unui capitol despre lirica masculină, sătulă de veşnica separare pe criterii de sex şi de sintagma "lirică feminină". Nina privind înapoi spre propriile consideraţii şi felicitîndu-se cu umor pentru inteligenţă.
Nina magnetică. Elegantă. Stilată. Ştiind că a fost urîtă toată viaţa, dînd vina pe un profil dantesc, pe bărbie, pe un nas ca al poetului Ovidiu. Spunînd că în adolescenţă nici măcar un cîine nu s-ar fi uitat la ea, de urîtă ce era. Şi totuşi frumoasă, conştientă de puterea de atracţie asupra bărbaţilor. Nina mereu îndrăgostită, făcînd distincţie între marile iubiri ale vieţii ei şi iubirile importante. Pe lista relaţiilor care au marcat-o, enumerînd soţii abia la urmă.
Singura poetă din literatură română căreia îi este de ajuns prenumele pentru identificare. La fel cum ajunge să zici Nichita, cînd spui Nina, toată lumea va înţelege despre cine vorbeşti. Soţului ei, Maurice Edwards, i s-a spus o vreme "domnul Cassian".
Nina zîmbind.
Zîmbind depun pe gîtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmînt ce mi-a mai rămas)
şi tot zîmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.
(Zîmbind, Nina Cassian)