Am simţit nevoia acestei introduceri pentru că documentarul realizat de Denis Gheerbrant îl are în centrul său pe Mallé, un nobil din Mali care a fost nevoit din motive economice să emigreze în Franţa, la Montreuil. Timp de cinci ani, regizorul s-a întâlnit periodic cu Mallé pentru ca ulterior să concentreze această experienţă în aproximativ două ore de film. Documentarul este unul dintre cele mai curajoase, şocante şi interesante realizări de acest fel. Spun acest lucru pentru că sfidează corectitudinea politică şi ne arată o faţă a imigraţiei pe care majoritatea o ignorăm sau nu vrem să o vedem. Sentimentele pe care ţi le creează sunt complexe şi contradictorii: pe de o parte încerci să îl înţelegi pe Mallé şi să empatizezi cu el şi situaţia lui, pe de altă parte nu poţi să nu rămâi siderat şi uimit de faptul că după aproape 22 de ani petrecuţi în Franţa nu se simte asupra lui nici o influenţă a mediului în care trăieşte. Mallé este fizic în Franţa în toţi aceşti ani, dar psihic şi emoţional a rămas în Mali, păstrându-şi convingerile şi credinţele. Ceea ce trăieşte Mallé este, practic, o dublă absenţă. El este absent fizic din viaţa propriei familii - spune la un moment dat că una dintre fiicele sale avea doi ani când a plecat şi a revăzut-o abia la 16 ani când aceasta s-a căsătorit, şi totodată, este absent psihic din viaţa pe care o duce în Franţa unde este doar un corp care se hrăneşte, doarme şi munceşte. Este o fantomă pe străzile unui oraş care nu îi spune nimic şi nu îi transmite nimic. Nu are nici o curiozitate faţă de lumea care îl înconjoară, propria comunitate maleeană fiindu-i suficientă şi umplându-i măcar parţial dorul de casă. Mallé nu realizează că a devenit străin în ambele spaţii pe care le locuieşte.
Denis Gheerbrant ne ajută să îl cunoaştem mai bine pe Mallé. Îl vedem la muncă, în căminul în care locuieşte, la rugăciune sau la întâlnirile şi evenimentele sociale ale comunităţii. Mallé cel mereu zâmbitor la serviciu îşi dezvăluie sinele de-a lungul documentarului, prin discuţii faţă în faţă, de multe ori incomode, cu regizorul. Mallé consideră că sclavia este justificată pentru că întotdeauna trebuie să existe cineva mai puternic căruia să i te supui. Pentru el faptul că acasă are sclavi face parte din normalitate şi este motiv de mândrie. Pe de altă parte, consideră că sclavia modernă este condamnabilă şi se simte victimă a acesteia. Mallé spune că îşi iubeşte soţia şi familia pe care nu le vede decât o dată la câţiva ani, dar precizează că soţia lui merită iubită pentru că i se supune complet şi că nu îi iese niciodată din cuvânt. Când regizorul observă că supunerea nu este acelaşi lucru cu iubirea, Mallé face apel la diferenţele culturale şi religioase. Aceleaşi motive îi justifică decizia de a-şi supune fetele exciziei şi faptul că susţine poligamia. Este o situaţie schizofrenică, o ruptură a sinelui ascunsă de cuvinte şi de un zâmbet care a devenit o mască, dar şi o armură.
Mallé este mândru de originea şi descendenţa sa şi cred că acestea sunt elementele care l-au făcut să reziste de-a lungul anilor. Umilinţa de a face munca de jos a ascuns-o până şi de el însuşi, concentrându-se pe realitatea de acasă unde este în continuare cineva al cărui cuvânt contează şi care se bucură de respect. Satul din care provine, cu micile lui probleme, vendete şi cancanuri se află în centrul preocupărilor lui de fiecare zi. Mallé se consideră în exil şi nu emigrant pentru că ştie că se va întoarce în satul lui la un moment dat. Pentru el, Franţa nu va deveni niciodată acasă. Mallé ştie ce înseamnă sărăcia adevărată. Povesteşte la un moment dat cum copil fiind, mama lui nu avea nimic dă le pună pe masă aşa încât pentru a-i amăgi fierbea apă spunând că este mâncare. Şi apa aceea era cărată de la un kilometru distanţă de micul Mallé abia venit de la şcoală. De aceea, ca orice părinte, el doreşte să îşi ferească proprii copii de acest fel de experienţe. Din cei 970 de euro pe care îi câştigă reuşeşte să trimită acasă o mare parte, să economisească şi să şi trăiască în acelaşi timp.
Mallé Doucara este un om profund religios. Este tipul acela de religie pe care îl întâlnim de multe ori şi pe la noi: o combinaţie între perceptele religiei oficiale, tradiţie şi superstiţie. Mallé crede în Islam, dar crede şi în vrăjitorie şi regulile barbare impuse de tradiţie. Mallé şi prietenii lui sunt, ca marea majoritate a emigranţilor, legaţi de locul în care s-au născut. De aceea contribuie cu toţii la dezvoltarea comunităţii din care provin, din banii lor construindu-se şcoli şi dispensare. Îşi doresc acces la educaţie şi îngrijire medicală pentru cei de acasă şi văd Statul ca o frână în calea dezvoltării pentru că încurajează şi protejează corupţia.
Pentru privitorul occidental empatia se împleteşte cu repulsia. Îi înţelegi greutăţile, dar în acelaşi timp te revoltă modul în care priveşte femeia şi relaţia cu aproapele mai slab decât el. Fragmentele alese ca să ni-l prezinte sunt inteligent selectate, astfel încât obţinem imaginea complexă nu doar a unui om ci şi a unui mod diferit de a privi viaţa şi lumea în care trăim. Găsesc că realizarea principală a acestui documentar este faptul că îţi oferă posibilitatea de privi frust şi fără straturi protectoare viaţa prin ochii cuiva total diferit. Regizorul pune faţă în faţă două lumi care trăiesc în acelaşi oraş. Una dominantă şi dominată de idealurile libertăţii, fraternităţii şi egalităţii şi una quasi-invizibilă, dominată de religie, cutume şi greutăţi financiare. Într-un interviu, Denis Gheerbrant spune că de-a lungul anilor ei doi au devenit prieteni. Mie, ca privitor, îmi este greu să cred acest lucru pentru că distanţele de gândire şi percepţie a lumii sunt enorme. Şi, în plus, nu aflăm punctul de vedere al lui Mallé asupra acestei declaraţii, ba mai mult, regizorul spune că de-a lungul acestor ani Mallé nu i-a spus niciodată că nu are acte. Mallé en son exil nu este un film comod, ci un film care te pune pe gânduri, te zguduie şi te contrariază în acelaşi timp. Dacă aveţi ocazia să îl vedeţi încercaţi să nu îl rataţi pentru că descoperindu-l pe Mallé veţi avea ocazia să descoperiţi şi o parte din voi înşivă.