Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pianista taiwaneză Eva Yulin Shen în Concertul nr. 3 de Prokofiev, la Ateneu


mai 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
 
Concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu, din 10 mai 2019, dirijat de Horia Andreescu, a oferit publicului un program ce a cuprins Uvertura operei «Nabucco» de Giuseppe Verdi, Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră, op. 26 de Serghei Prokofiev solistă Eva Yulin Shen şi Simfonia nr. 2 în do major, 61 de Robert Schumann. Concertmaistru invitat a fost violonistul Rodrigo Puskás.
 
În deschiderea serii muzicale de la sala Ateneului Român a răsunat Uvertura operei «Nabucco» de Giuseppe Verdi. Opera în patru acte a fost compusă în anul 1842, pe libretul lui Temistocle Solera, după drama Nabuchodonosor, scrisă de Anciet-Bourgeoirs d'Auguste şi Francis Cornu. Premiera operei a avut loc la 9 martie 1842, la Scala din Milano. "Cariera mea a început într-adevăr cu Nabucco", mărturisea câţiva ani mai târziu, celebrul compozitor italian. Succesul operei a fost enorm (peste 60 de reprezentaţii în anul premierei). Aria corului sclavilor evrei din actul al III-lea (Va, pensiero) a fost propusă ca imn naţional al Italiei. Riccardo Mutti a dirijat Nabucco, la Teatro dell'Opera di Roma, la 12 martie 2011, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la unificarea Italiei. Publicul italian se recunoştea în tematica desprinsă din povestirea biblică [1]; oprimarea austriacă şi lupta pentru independenţă fascina pe contemporanii compozitorului.


Verdi îşi demonstrează în această operă harul melodic, care va conduce întreaga dramaturgie muzicală. Ritmica impulsivă aduce tonuri patriotice, în special în intervenţiile corului, iar instrumentele de suflat de alamă capătă un rol mai pronunţat în momentele de elan triumfal. În arii, tehnica bel canto-ului este măiestrit învăluită de dramatism (personajul Abigaille). Verdi are meritul de a fi reliefat în această operă importanţa rolului de bas (personajul Zaharia).
 
Uvertura operei este o sinteză a principalelor idei muzicale, puse în valoare de geniul lui Verdi.
 

În interpretarea orchestrei Filarmonicii George Enescu, aflată sub bagheta maestrului Horia Andreescu, am admirat ştiinţa de a conferi expresia cea mai adecvată compartimentelor ansamblului orchestral şi de a folosi timbrul fiecărui instrument de suflat, spre a genera anumite stări sufleteşti. Ascultam coralul din debutul uverturii, unde calmul alămurilor aducea o grandoare discursului muzical. Acest coral era apoi întrerupt de un vijelios tutti orchestral în arhifortissimo. Tema celebră intonată de oboi abia şoptită, căpăta replica întregii orchestre, cu un aer de solemnitate, reluată de trompetă cu intervenţiile figurate ale flautelor şi ornamentată cu trilurile clarinetelor. Formule ritmice pregnante gen cavalcadă, se înlănţuiau cu fragmente dansante, o muzică entuziasmantă, care îţi mărea pulsul inimii.
 
A urmat Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în do major, op. 26 de Serghei Prokofiev solistă Eva Yulin Shen din Taiwan. Compusă în 1921, lucrarea a fost cântată în primă audiţie la Chicago, la 16 decembrie 1921, avându-l ca solist pe însuşi compozitorul, alături de Chicago Symphony Orchestra, dirijată de Frederick Stock. Concertul are trei părţi: 1. Andante-Allegro assai; 2. Tema con variazioni; 3. Allegro ma non troppo.
 
Pianista Eva Yulin Shen a început studiul pianului de la vârsta de şase ani, debutând la 14 ani. La Universitatea Naţională de Artă din Taiwan a studiat cu Mikhail Kollontay, iar apoi a efectuat cursuri de măiestrie la Universitatea din Montreal, cu Dang Thai Son. În 2015 obţine diploma de pianist concertist la Hochschule für Musik, Theater und Medien din Hanovra, la clasa lui Bernd Göetzke. A câştigat premii la competiţii internaţionale precum: International Piano Competition of Escaldes Engordany - Spania, Concursul de muzică rusă pentru pian de la San José, SUA, 2013 şi Artistic Talent Award-Fundaţia ChiMei. A realizat turnee în Franţa, Germania, Austria, Canada, Spania şi China. A fost invitată în festivaluri precum: Der Musikalische Sommer in Ostfriesland, The International Holland Music Session şi Ameropa Chamber Music Festival din Praga. A concertat alături de Wiener Kammerorchester, Nouvelle Génération Montreal, filarmonicile din Tainan, Xiamen, Iaşi şi Sibiu. În domeniul muzicii de cameră a colaborat cu Zeding  Piano Trio, cu violonistul Feng Ning, violoncelistul István Várdai; de asemenea, a colaborat cu coregraful Shang-Chi Sun. Pianista Eva Yulin Shen a primit şapte ani de-a rândul distincţia The Cultural Youth Ambassador Musik Talent Awards, din partea Guvernului din Taiwan. Pianista Eva Yulin Shen. A realizat înregistrări la Casa Bel Canto (integrala Preludiilor de Alexandr Skriabin). Este fondatoare şi director artistic al Festivalului şi Academiei Internaţionale Zhuai din China şi director muzical al Tainan Art Festival din Taiwan. Pianista a fost invitată în jurii ale unor concursuri internaţionale de specialitate şi susţine cursuri de măiestrie.
 
La Bucureşti, Eva Yulin Shen a impresionat printr-o pianistică excelentă care îi permite să obţină contraste clar determinate. Pianista posedă o inteligenţă muzicală deosebită, urmărind mereu sensul discursului solistic, contopindu-se firesc cu timbralitatea atât de variată a ansamblului orchestral. O ascultam cum surprindea în Concertul nr. 3 de Prokofiev, mai ales în rondo, acel caracter optimist, plin de umor, determinat de avalanşa de pasaje ascendente şi descendente, succesiunile de acorduri şi desfăşurarea vertiginoasă a muzicii, totul executat cu virtuozitate. Artista echilibra cu naturaleţe zonele de lirism intens cu cele de motorism incisiv.
 
Partitura orchestrală nu e cu nimic mai prejos de cea solistică în acest concert. Iar artiştii instrumentişti conduşi de Horia Andreescu au realizat o versiune unitară. Interesant realizate mi s-au părut acele asocieri timbrale precum alămuri-mâna stângă de la pian sau piculina- mâna dreaptă de la pian. Alteori, în partea mediană, pianul într-un fragment solo avea sonorităţi hipertrofiate, în sensul spaţializării (mai puţin al intensităţii) : părea că două piane cântă simultan conferind o anumită perspectivă sonoră. Cred că această pianistă are un simţ deosebit al construcţiei sunetului. Obţinea uneori culori sonore de harpă (deşi instrumentul nu era pe scenă). Publicul a aplaudat îndelung şi a rechemat-o de mai multe ori  la rampă pe solista serii
 
La cererea publicului, pianista Eva Yulin Shen a interpretat Preludiul op 11 nr. 1 de Alexandr Skriabin, captând atenţia auditoriului prin detaliile prezentate cu mult rafinament şi simţ estetic.
 
În a doua parte a serii muzicale de la sala Ateneului Român publicul a ascultat Simfonia nr. 2 în do major, 61 de Robert Schumann. Compusă între anii 1845 - 1846, simfonia a fost cântată în primă audiţie la Leipzig, la 5 noiembrie 1946, de către orchestra Gewanthaus, dirijată de Felix Mendelssohn. Caracterul sumbru al lucrării provine şi din faptul că Schumann era într-o depresie în acea perioadă. Este remarcabilă influenţa muzicii lui Johann Sebastian Bach. Schumann inversează părţile a doua cu a treia, faţă de tiparul obişnuit al simfoniei: 1. Sostenuto assai-Allegro ma non troppo; 2. Scherzo Allegro vivace; 3. Adagio espressivo; 4. Allegro molto vivace. Faţă de lucrările anterioare, se simte o schimbare de strategie componistică, datorată tehnicii contrapunctice.
 
În interpretarea Orchestrei Filarmonicii George Enescu, dirijată de Horia Andreescu, întreaga arhitectură a simfoniei apărea ca o îmbinare a liricului cu solemnul. Logica formei şi a desfăşurării tematice se împletea cu libertatea expresiei poetice. Acţiunea muzicală pornea în prima mişcare în şoaptă. Frumos a sunat tema de coral, cea care va străbate întreaga simfonie, cu excepţia părţii lente. În Scherzo, era bine surprinsă dimensiunea ironică, precum şi fantasticul romantic. Scherzo-ul amplu cu două Trio-uri amplifica urcuşul către confesiunea din partea a treia. Adagio-ul, ca centru de greutate al simfoniei, aducea un cântec răscolitor ce unduia lin. Se întrezărea aici tristeţea unei nocturne, totul era cuprins de o mare interiorizare, chiar dacă mai apăreau sporadic şi timid, unele pete de limpezire. Finalul simfoniei, Allegro molto vivace, pornea ca o avalanşă sonoră în care se insinua tema iniţială a introducerii Sostenuto assai, dar şi tema părţii a doua. Admiram cum dirijorul Horia Andreescu, prin gesturi minime, însă clare şi precise reuşea să redea caracterul expansiv al acestei muzici a finalului de simfonie.
 

Aplauzele îndelungate au răsplătit artiştii de pe scenă.
 
NOTE
*Imaginea schiţei originale pentru costumul lui Nabucodonosor a fost preluată de pe site-ul
wikipedia.org/wiki/Nabucco#/media/File:Verdi-Nabucco-1842-original_costume_sketch.jpg
[1] este urmărită situaţia critică a evreilor, agresaţi, cuceriţi şi exilaţi din ţara lor de către regele babilonian Nabucodonosor al II-lea. În operă, evenimentele istorice servesc ca fond al unui complot romantic şi politic. Cele două teme principale ale acţiunii sunt dorinţa de libertate a poporului evreu din timpul robiei lor din Babilon, precum şi aroganţa şi nebunia personajului principal Nabucco, care-l duce până la autoproclamarea sa drept Dumnezeu unic şi la pedepsirea cu pierderea minţilor. Spre sfârşitul operei el însă îşi revine, adoptă credinţa în Iahve, Dumnezeul evreilor, şi îi eliberează pe evrei din robie.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nabucco




 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2019


0 comentarii

Spacer Spacer