Recitalul pianistei Sînziana Mircea la sala Radio - Moştenitorii României Muzicale, 2019

 
Pianista Sînziana Mircea a susţinut un recital la 14 noiembrie 2019, la Sala Radio, în cadrul seriei Moştenitorii României Muzicale. Alături de invitatele sale, chitarista Raisa Mihail şi soprana Amalia Lazarciuc, artista a oferit numerosului public venit să o asculte, un program Frédéric Chopin - format atât din lucrări originale ale acestuia, cât şi din aranjamente semnate de cele trei muziciene. Auditoriul s-a bucurat şi de proiecţiile din timpul recitalului. Acestea au cuprins atât tablouri şi videoclipuri complementare muzicii (Proiectil video - Dan Gherghiceanu), cât şi un spectacol live de lumini ce urmărea evoluţia muzicii (tehnică video mapping - ADISTU). A fost ultimul recital al anului 2019 din Proiectul Moştenitorii României Muzicale, organizat de Radio România Muzical şi Clubul Rotary - Pipera.
 
Un recital fermecător, care a încheiat turneul Imagine Chopin! Ascultând, îmi veneau în minte cuvintele lui Cioran: "Nostalgia, mai mult decât orice, ne dă fiori imperfecţiunii noastre"[1].
 
Sînziana Mircea revine adesea pe scenele sălilor de concert din ţară, aducând prin interpretările sale muzicale delicateţe, pasiune, zâmbet şi multă iubire. Într-un interviu, pianista spunea: Fără public şi emoţia sa, spectacolul nu există. Un spectacol există dacă emoţia generată de artist rămâne în timp. Iar această emoţie continuă să trăiască prin public [2].
 
În prima parte a recitalului, Sînziana Mircea a cântat lucrări originale pentru pian ale compozitorului polonez Frédéric Chopin: Grande Valse Brilliante, în mib major, op. 18, Vals în do diez minor, op. 64, nr. 2, Balada nr. 1 în sol minor, op. 23, Andante spianato şi Marea poloneză, op. 22, Scherzo op. 31 nr. 2. Recitalul a continuat cu lucrări transcrise şi aranjate de interpreţii serii Sînziana Mircea, Raisa Mihai şi Amalia Lazarciuc : Variaţiuni pe Preludiul în mi minor, op. 28, nr. 4 de Fr. Chopin - transcripţie pentru. soprană, chitară şi pian, Cântec polonez, op. 74 pentru soprană chitară şi pian, Imagine - Vals în stil Boccherini, în si minor, op. 69, nr. 2, Reviver Chopin: Nocturna în do minor, op. 48, nr. 1, precedată de Variaţiuni pe ritm de Bolero (Maurice Ravel), aranjament pentru chitară şi pian.
 
Proiectul Imagine Chopin şi-a propus să prezinte muzica acestui compozitor romantic polonez altfel: mai aproape de zilele noastre, într-o lume tehnologizată, în care imaginaţia îşi păstrează locul prin artă. Pe de o parte creaţia lui Chopin se cere cunoscută şi prin alte lucrări decât cele scrise pentru pian (lieduri), cât şi prin aranjamente inedite timbral, iar pe de altă parte, printr-o prezentare sincronizată a sonorităţilor şi a imaginilor vizuale în mişcare.
 
Într-adevăr, mă gândeam în timpul recitalului la un altfel de sincretism al artelor. Cum să asociezi o artă eminamente statică (pictura) cu una temporală (muzica). Şi iată că se poate! Totul devine dinamic, videoclipurile se derulau într-un ritm aparte pe lateralul scenei, iar sus, pe tuburile de orgă, din planul profund al scenei erau proiectate imagini fragmentate, mozaicate colorate în mişcare. Totul, realizat în spiritul muzicii cântate. De pildă, în timp ce Sânziana Mircea cânta cu eleganţă la pian un vals, rulau imagini cu o mică balerină dansând graţios şi mai apoi un copil rotit în aer de mâini de un bărbat. Pianista se avânta într-un accelerando, se ostoia pe un ritenuto - agogica suplă romantică a dantelăriei melodice chopiniene se auzea precum spuma valurilor mării (vedeam imagini cu un plod ce se dădea uţa într-un leagăn). Şiruri de triluri clipoceau ici - colo, iar mai apoi paşi pe trepte muzicale cromatice aduceau umbre dramatice trecătoare. În Balada op. 23, atmosfera se schimba: o muzică descriptivă nostalgică se desfăşura lin. Era acolo tocmai mirajul legendar (Balade lituaniene de Mickiewicz). Rulau, concomitent cu muzica, peisaje splendide, cu apus de soare, un fluviu măreţ - poate Dunărea la Cazane- şi fotografii de grote carstice care îţi invadau mintea. Mâinile pianistei alergau pe toată claviatura în arpegii perlate. Culori diferenţiate, tema din bas se ivea bine reliefată. Din înaintarea către dramatismul final nu lipseau întretăierile unor tăceri şi nici cutezătoarele asperităţi armonice care creau contraste de expresivitate.

 
Am apreciat sunetele frumos timbrate, cu o pedalizare fină şi promptă, precum şi elasticitatea ori degajarea mişcărilor instrumentale din pasajele de virtuozitate. Tuşeul Sânzianei, felul de apăsare a clapelor, are personalitate. "Adevăratul tuşeu al pianului e altceva decât o tehnică bună: este rezultatul obţinut de un om care a fost transformat", spunea Dinu Lipatti. Cât despre digitaţie: "în muzica lui Chopin ceea este frapant e că regăsim aproape, câteodată, amprenta mâinii lui, în unele pasagii, într-atât este pianistic pasajul, fără a face niciodată concesii mâinii" [3].
 
Andante spianato [4] răsuna ca o unduire silenţioasă. Vedeam imagini proiectate cu o mână ce trecea peste un lan cu spice de grâu şi multe flori roşii de mac. Apoi, partea mediană era pătrunsă de serenitate.

Compus în anul 1837, Scherzo-ul în si bemol minor, op. 31, nr. 2 a fost dedicat Contesei Adèle Fürstenstein. Lungimea piesei se datorează reluării primei părţi şi a Trio-ului, de unde şi o inovaţie în arhitectonica muzicală, o sinteză între forma de scherzo şi cea de sonată.

Interpretarea dată de Sînziana Mircea Scherzo -ului în si bemol minor, op. 31, nr. 2, transmitea tandreţe, îndrăzneală, dispreţ şi iubire, asemenea unui poem scris de Byron. Cât de frumos a sunat începutul în sotto voce, urmat de acordurile masive în fortissimo! Însuşi Chopin spunea că după interogaţia iniţială, a doua frază muzicală este un răspuns. Într-adevăr, în cântul Sânzienei se putea percepe un larg evantai expresiv. Melodia se înălţa precum gândul către un vals din care lipsesc personajele care dansează, sugestia fiind accentuată de multitudinea arpegiilor. În Trio se auzea o muzică ce părea un refugiu faţă de prima secţiune mai sălbatică. Frumos a sunat secvenţa în formă de coral, şoptită în pianissimo. Sânziana reuşea să obţină intensităţi minime superbe, riscând emisia până la limita auzibilului, dar obţinând imagini mirifice.
 

A urmat Variaţiuni pe Preludiul în mi minor, op. 28, nr. 4 de Frédéric Chopin - transcripţie pentru. soprană, chitară şi pian. Erau acolo aluzii la Vocaliza lui Rahmaninov. Ascultam timbrul limpede al vocii sopranei Amalia Lazarciuc. Pe vocala a, ea susţinea melodia vibrată în mod egal, în toate registrele, conducând-o pe o largă respiraţie. Eleganta frazare era acompaniată la chitară de Raisa Mihai, în unele porţiuni printr-un fin tremolo în crescendo-decrescendo vălurit.
  Am admirat Cântecul polonez, op. 74 (din ciclul 19 cântece pentru voce şi pian pe texte poloneze), cântate cu delicateţe de Amalia Lazarciuc şi Sînziana Mircea. Jocul motivelor muzicale era reliefat prin ecouri realizate măiestrit.
 
Imagine - Vals în stil Boccherini, în si minor, op. 69, nr. 2, aranjament pentru chitară şi pian după Chopin, interpretat de Raisa Mihai şi Sînziana Mircea a adus pe scena Radio formule ritmice de fantango.

 
După tema prezentată liniştită, brusc s-a auzit o muzică spaniolă. Chitara 'trăsnea' acorduri rapid executate, apoi eclisele cutiei de rezonanţă a instrumentului erau lovite cu unghiile, imitând castanietele; uneori, trilurile erau alternate cu lovirea corzilor cu mâna stângă, lângă căluşul chitarei, cu efect de percuţie, iar unison-ul pian- chitară devenea trepidant. Acest moment al recitalului a fost foarte apreciat de public, aplauzele frenetice răsplătind entuziasmul şi calitatea interpreţilor.
 
 
Ultima lucrare din recital a fost Reviver Chopin - aranjament pentru chitară şi pian după Nocturna în do minor, op. 48, nr. 1. Piesa fost precedată de variaţiuni pe ritm de Bolero (Maurice Ravel). Raisa cânta în pianissimo la chitară ostinato-ul ritmic al arhicunoscut Bolero al lui Ravel, iar Sînziana, la pian, în registrul grav, sugera o atmosferă întunecată. Melodica chopiniană se desprindea senin la pian, iar chitara, cu un vibrato foarte intens dubla ideea muzicală, adăugând timbrul său exotic. Remarcabilă a fost preciza ritmică şi sincronizarea celor două artiste. Sforzando-ul executat de chitaristă, pe acorduri disonante, surprindea auditoriul. Cadenţa pianului, a creat tensiune, pregătind crescendo-ul final.
   
 
Pianista Sînziana Mircea şi invitatele sale - soprana Amalia Lazarciuc şi Chitarista Raisa Mihai au oferit publicului trei bisuri: Nocturnă pentru pian (p. a.) de Dan Popescu, o lucrare romantică cu melodică inspirată (îmi amintea ceva din muzica lui Richard Clayderman), o transcripţie pentru chitară şi pian după Asturias de Isaac Albéniz şi Ave Maria pentru soprană şi pian de Serghei Rahmaninov.
 
Deşi acest trio este o formaţie camerală mai puţin obişnuită - pianul care aparent acoperă totul, chitara, aducând un plus de timbralitate exotică, iar vocea umană, un element înălţător - combinaţia sonoră devine una armonioasă şi deosebit de captivantă pentru public.
   
În aplauzele publicului, la sfârşitul recitalului, mai mulţi copii au dăruit flori interpretelor şi totodată profesoarelor lor, aflate pe scena sălii Radio.
 
 NOTE
* fotografiile din recital au fost realizate de Ioana Hameeda / Radio România Muzical.
[1] Cioran, Emil: Cioran şi Muzica, Editura Humanitas, Bucureşti, 2016, pag. 66.
[2] Păcurariu, Irina: Cine este Sînziana Mircea-prima pianist din România devenit Young Stenway Artist - irinapacurariu.ro/cine-este-sinziana-mircea
[3] Bărgăuanu, Grigore: Metoda de lucru a lui Dinu Lipatti - dinulipatti.org/scrieri-studii
[4] Andante spianato, în limba italiană, mergând neted.