Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Poemul vocal-simfonic Visul lui Gerontius de Edward Elgar, în premieră la Ateneul Român


octombrie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
 
 
Concertul Orchestrei simfonice şi a Corului Filarmonicii George Enescu, dirijate de Alexander Walker, din data de 17 octombrie 2019, a fost un eveniment deosebit: publicul a putut asculta premiera Poemului vocal-simfonic «Visul lui Gerontius» pentru solişti, cor şi orchestră, op. 38 de Edward Elgar, pe textul Cardinalului John Henry Newman. Soliştii serii muzicale de la sala Ateneului Român au fost: mezzosoprana Aura Twarowska, tenorul Oliver Johnston şi basul Marius Boloş. Corul a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner.
 
Sir Edward Elgar (1857-1934), a fost primul compozitor englez de mare anvergură după Henry Purcell. El considera că "datoria compozitorului este să inventeze melodii, nu să le citeze sau să pornească de la temele trecutului" [1].
 

Creaţia lui Edward Elgar a fost inspirată din idiomul orchestral romantic. Muzica sa a fost influenţată de cea a lui Richard Strauss, Richard Wagner şi Johannes Brahms. Visul lui Gerontius (The Dream of Gerontius) este considerat cel mai important opus a lui Edward Elgar, după «Variaţiunile Enigma» [2]. Compus între anii 1892 şi 1900, pentru Birmingham Music Festivalul, poemul vocal-simfonic «Visul lui Gerontius», op. 38, are la bază textul poemului scris de cardinalul John Henry Newman (în libret s-a utilizat aproximativ jumătate din textul poemului). Premiera a avut loc la 3 octombrie 1900, la Hotelul oraşului Birmingham. Poemul relatează parcursul sufletului unui om religios din patul său de agonie, întâlnindu-se după moarte cu îngerul său păzitor care-l conduce la judecata în faţa lui Dumnezeu şi apoi îl instalează în Purgatoriu, cu promisiunea unei glorii eterne.

 
Lucrarea are două părţi. În prima parte Gerontius aşteaptă moartea cu teamă, dar şi cu speranţă, fiind asistat de preot şi de apropiaţii care se roagă pentru el. În partea a doua a poemului, sufletul lui Gerontius se deşteaptă într-o lume fără timp şi fără spaţiu, în care un înger îi este călăuză. Pe de-o parte aude cântările îngerilor care îi dau încredere, pe de altă parte percepe vocile demonilor, venite din adâncuri, care îi inspiră nelinişte. Apoi, este scufundat în lacul Purgatoriului, ca ultimă încercare, înaintea binecuvântării finale. Cu ajutorul recitativului şi a ariilor, muzica poemului sugerează pendularea dintre teamă, durere şi îndoială. Muzica se supune mereu textului. Rolul lui Gerontius este dominant, el întinzându-se pe cele mai multe pagini ale partiturii lui Elgar. Rolul Îngerului este emoţionant prin puritatea expresiei. Lucrarea romantică beneficiază de un aparat vocal instrumental foarte amplu: două flaute, piculină,  două oboaie, un corn englez, două clarinete, un clarinet bas, două fagoturi, un contrafagot, patru corni, trei trompete, trei tromboane, o tubă, cinele, percuţie, harpă, orgă, viori, viole, violoncele, contrabasuri (iar pentru zona culminantă a părţii a doua suplimentar o harpă, percuţie şi trei trompete), de asemenea, un dublu cor cu două semi-coruri şi trei solişti - tenor, mezzosoprană, rolul preotului - bariton şi al îngerului Agoniei - bas este cântat de acelaşi solist.
 
Părţile cuprind mai multe secţiuni,  cântate fără întrerupere. Totuşi între cele două părţi se face pauză. Astfel, prima parte cuprinde 1. Preludiu; 2. Iisuse, Marie - Eu sunt pe punctul de a muri; 3. Trezeşte-te suflete al meu; 4. Sfinte tare, Sfinte Dumnezeule (Sanctus fortis, sanctus Deus); 5. Ieşi suflete creştine (Profiscere, anima Christiana). Partea a doua a poemului cuprinde secţiunile: 1. Mă duc să dorm; 2. Este un membru al acestei familii; 3. Dar ascultaţi! Simt o mare tulburare; 4. Nu văd aceste spirite false; 5. Dar ascultaţi! O mare armonie misterioasă; 6. Judecata ta este acum aproape; 7. Merg înaintea judecătorului meu; 8. Blând şi uşor, suflet scump răscumpărat [3].
 
În interpretarea Orchestrei simfonice, a Corului Filarmonicii George Enescu şi a soliştilor Aura Twarowska, Oliver Johnston şi Marius Boloş, dirijaţi de Alexander Walker, această capodoperă a lui Edward Elgar, poemul vocal-simfonic «Visul lui Gerontius», op. 38 a avut un impact emoţional covârşitor asupra auditoriului din sala Ateneului Român.
 

 
Preludiul prezenta cele mai importante motive muzicale, cele care urmau să aibă un rol de seamă pe parcursul lucrării. Cornii, fagotul şi violele, cântând în registrul lor grav, deschideau Preludiul într-o atmosferă sumbră, într-o mişcare Lento. Intensitatea sonoră creştea apoi, treptat, iar emoţia morţii era sugerată prin armonii sfâşietoare. Acordurile masive ale orchestrei erau îndulcite uneori, doar de arpegiile harpei şi de temele suave, intonate de instrumentele cu coarde.


După Preludiu, Tenorul londonez Oliver Johnston [4], în rolul lui Gerontius, a înălţat o rugă fierbinte, intonând cu o voce foarte calitativă şi cu o frazare elegantă, atât recitativele acompaniate amplu de orchestră, cât şi ariile acompaniate mai lejer de către ansamblu.
 

Cutremurător suna textul cântat de Gerontius: "E moartea care vine. Doamne am înţeles chemarea! (...) O! rugaţi-vă prieteni, pentru mine! Căci forţa, vai, îmi lipseşte." Ascultam plin de emoţie răspunsul corului, care reprezenta pe cei prezenţi. Ascultam polifonia la patru voci, cu imitaţiile bine ţesute, pe cuvinte de devoţiune, invocând pe Dumnezeu, Fecioara Maria, îngerii, sfinţii, apostolii, eremiţii şi drepţii.  Superb a sunat intervenţia tenorului cu acel Credo: "Sanctus fortis, Sanctus Deus, de profundis oro te. Miserere Judex meus, parce mihi Domine!"


Gerontius revine la expresia de durere şi spaimă ("simt cum reapare acea tulburare care mă face să tremur de groază. Corpul mi se va topi şi pierd tot ce mai este omenesc"). Apoi, corul din nou mijloceşte ruga celui aflat pe patul de moarte. "Salvează-l Doamne, în clipa asta groaznică (...) Prin sfânta Ta putere, salvează şi acest suflet". Admiram solo-ul baritonului Marius Boloş, în rolul Preotului. Înălţător a sunat binecuvântarea : "Pleacă şi urmează drumul tău, creştine!" prin vocea sa caldă, cu vibrato-ul calm, aducând consolarea.
 
 

Prima parte s-a încheiat cu un refren intonat de toate forţele muzicale de pe scenă.
 
Mult mai amplă, partea a doua a poemului «Visul lui Gerontius» de Edward Elgar a început într-o altă atmosferă. În Introducerea Andantino, violele au adus o temă muzicală lină. Sufletul lui Gerontius se minunează în faţa noii sale stări. "Mă simt atât de uşor, toată fiinţa îmi e liberă cum niciodată nu a fost".
 
 

În rolul Îngerului, mezzosoprana Aura Twarowska, cu o voce profundă, frumos timbrată, iniţial  în dialog cu Gerontius, apoi în duet cu acesta. "Făcut-am lucrarea, am ajuns la capăt, bună călăuză am fost acestei inimi dragi." După câteva arii şi recitative. Tensiunea creşte, muzica devine învolburată, pregătind apariţia demonilor. Corul, reprezentând de astă dată îngerii căzuţi, în fortissimo  şi plin de dispreţ, se răsteşte pur şi simplu: "Abjecţi, josnici, făcuţi din lut, oamenii ar vrea să devină Dumnezei, prin mila care le vine de sus şi prin meritele lor." Înspăimântător a sunat momentul râsului satanic repetat "ha, ha!" Foarte bine pus la punct acel fugatto, încheiat cu batjocura ritmată monosilabic.

 
Gerontius nu-i poate vedea pe demoni şi îi cere îngerului să-l vadă pe Cel de Sus. Îngerul îl avertizează că va fi o experienţă insuportabilă, amintindu-i de stigmatele Sfântului Francisc d'Asissi. Apoi, corul de femei - pământenii ce se roagă pentru sufletul lui Gerontius - intonează cu o mare puritate vocală: "O, iubire a lui Dumnezeu! în lumea asta impură". După un pasaj orchestral, Îngerul Agoniei, interpretat de basul Marius Boloş, printr-o arie pasională încheiată cu aleluia, anunţă apropierea momentului dorit de sufletul lui Gerontius. De îndată, este sugerată scurta trecere a sufletului prin faţa Judecătorului, secvenţă în care intensitatea orchestrei este la maximum.
 

Apoi, corul - îndeplinind rolul sufletelor din Purgatoriu - cântă înălţător primele versuri din Psalmul 90: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Tine." Sufletul lui Gerontius se alătură sufletelor din Purgatoriu. Ultima secţiune, reunind Îngerul, corul şi semi-corul într-o melodie de adio prelungită, încheie poemul armonios, printr-o suprapunere, consonantă: Amin.
 
O muzică sublimă, profundă, o capodoperă muzicală ce cheamă la meditaţie: cine suntem, de unde venim şi încotro mergem?
 
NOTE
*Popescu-Deveselu, Vladimir: Program de sală, Filarmonica George Enescu, octombrie 2019, pag. 8-12.
[1] Schonberg, Harold C: Vieţile marilor compozitori, Editura Lider, Bucureşti, 2000, pag. 477.
[2] Edward Elgar a compus lucrări programatice precum: uvertura Cockaigne sau In London Town; de asemenea a scris studiul simfonic Falstaff, cinci marşuri Pomp and Circumstance, două simfonii, Introducere şi Allegro pentru corzi, Concertul pentru vioară şi orchestră, Concertul pentru violoncel şi orchestră, Caractacus. două oratorii din trilogia religioasă «Apostolii», «Regatul», sonata pentru vioară, Cvartetul pentru coarde, Cvintetul cu pian, ciclul de lieduri Sea Pictures, corale, şi cantate.
[3] traducere proprie după wikipedia.org/wiki/The_Dream_of_Gerontius
[4] Oliver Johnston este absolvent al Royal Academy Opera Program. A câştigat Premiul III la All-Russian Nadezhda Obukhova Young Opera Singer's Competition. În 2016 a participat la Festivalul de la Salzburg-Young Singer Project. Este bursier al International Opera Awards Foundation. În domeniul teatrului liric a cântat în roluri precum Melchior (Wakening Shadow), Billy Budd (Benjamin Britten), Stroh (Intermezzo de R. Strauss), Fenton (Falstaff de Verdi), Rinuccio (Gianni Schicchi de Puccini), Levko (Noapte de mai de Rimski-Korsakov), Sellem (The Rake's Progress de Stravinski), Belmonte (Răpirea din serai de Mozart), Mr. Rushworth (Mansfield Park de Jonathan Dove), Narraboth (Salome de R. Strauss), Jenik (Mireasa vândută de Smetana), Paris (La belle Hélène de Offenbach) şi Elijah (Mendelssohn). A cântat cu London Philharmonic Orchestra, la Glyndebourne Opera. De asemenea a cântat la Teatro Real Madrid, Opera din Roma, Garsington Opera, Royal Academy Opera şi West Green Opera. În domeniul cameral a evoluat pe scene precum Kings Place, Somerset House, St. Martin-in-the-Fields, Händel House Museum şi Wigmore Hall. A fost invitat la Chichester Festival şi London Händel Festival.
* imaginea fântânii Îngerul căzut de sculptorul spaniol Ricardo Bellver a fost preluată de pe wikipedia.




 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2019


0 comentarii

Spacer Spacer